marți, 23 decembrie 2008

Ne-am dat dracu

0 comentarii

Recenta prostittutie politia din tara asta obosita nu m-a mirat deloc, era de inteles, ciolanul e al dracului de mare si de gustos.
OK..am vazut, am trait, am acceptat, stim cu totii, indiferent ce alegi rau va fi. Asa a fost in romania de pe vremea Regelui Carol I. Din acele vremuri timpurii (1914) romanii au de ales intre rau, foarte rau, extrem de rau si cel mai rau. Ce motiveaza acest popor sa aleaga varianta cea mai proasta niciodata n-am stiut si probabil n-am sa aflu. Dar mai rau ca azi...!
Ceausescu a fost o mangaiere suava pentru tara asta fata de cei ce tocmai au venit. Inteleg, democrati, sociali, ideologii, doctrine, minciuna, hotie, toate si-au dat mana azi.
Ce nu inteleg e cum suportam.

Pe scurt; hotii s-au instalat, hotii cei mari.

Adreian Videanu a ajuns ministru. Vai de noi! Astept bancnotele cu borduri pe ele sau ma astept chiar ca leul sa se numeasca bordur mai nou. Are cel putin patru ani sa faca schimbarile.

Elena Udrea, intruchiparea incompetentei si a mahalagismului politic a reusit, turismul e al sau. Printre poiectele sale se numara parcarile Dalli de pe autostrazi, din curtile oamenilor si defrisarea masiva de paduri cu scopul de a construi si mai multe parcari Dalli. O fi scos-o el Oprescu din Bucuresti dar acum toata tara e a ei.

Vasile Blaga la dezvoltare? Doamneee de ce noua, de ce tocmai noua?!? Suntem cel mai inapoiat popor din Europa, cel mai sarac si needucat iar Tu ne pui unu` d-asta sa ne "dezvolte"?

Radu Berceanu ne va transporta. Romani..d-abia acum vin autostrazile scumpe. Nu va pripiti, nu va bucurati. E vorba tot de autostrazi pe hartie.

sâmbătă, 13 decembrie 2008

mircea badea

0 comentarii

" o mare masa de fraieri sunt condusi, jefuiti...da` o mica gasca de smecheri."

joi, 20 noiembrie 2008

Este imprumutul de bani cea mai eficienta metoda de a-ti testa prietenii sau nu?

9 comentarii



Va relatez doar trei cazuri:

#1 Bogdan, cel mai bun prieten al meu din generala, liceu, primii ani de facultate, mi-as fi dorit sa fim si acum prieteni dar banii, banii au intervenit.
Acum ani buni, vreo 4-5, Bogdan avea ceva probleme, avea nevoie de bani.
Eu eram la mare stramtorare deasemenea dar i-am dat 100Euro sa-si platesca datoriile, fara sa-mi ceara macar. Nici nu s-a pus problema cand o sa mi-i dea inapoi, stiam ca o va face.
Surpriza!
Bogdan nu mi-a inapoiat nici acum banii. Trist e ca m-a lasat cu ochii`n soare la nevoie dupa ce m-a asigurat ca ma pot duce la bancomat sa-i ridic a doua zi. Nici macar nu am insistat, l-am intrebat doar daca poate, aveam probleme.
Teapa..banii nu erau iar Bogdan nu ma mai cauta. Probabil de rusine.
Partea si mai trista e ca am pierdut un prieten. Asta ma doare.

#2 Anca, o fosta iubita. Dupa ani de la despartire, incepusem sa ne vorbim, redevenisem amici, credeam eu. Intrase intr-o incurcatura cu sora ei si ii era jena, avea 100 Euro datorie fata de ea dar nu banii erau problema ci prietenul ei care ii ceruse si oarecum evita sa-i dea inapoi.
M-am oferit sa o ajut. Apoi i-am platit o datorie de 1.500.000, poveste complicata dar am vrut sa o protejez. In total cam 500RON (suma blestemata).
Acum Anca nu imi mai vorbeste.
Nu banii ma intereseaza, nici faptul ca are pe cineva...dar am pierdut inca un prieten.

#3 Dorin, cu el am copilarit la bunici la tara si ne-am trait vacantele de vara distrandu-ne p-acolo ani buni. Anul trecut m-a sunat disperat sa ii dau 20 de milioane ca are mari belele cu gazda si ca e "groasa rau". Se intampla Joia iar Luni urma sa am banii inapoi.
Ceva m-a facut sa nu ii dau 20 ci doar 5 dupa ce m-a asigurat ca ii ajung pt moment, v-am zis, e blestemata suma.
Am fugit repejor la banca si i-am pus banii.
I-am pierdut, l-am pierdut si pe el.
Mi-a spus o poveste lacrimogena dar cu toate astea nu mai da un semn, nu mai raspunde la telefon...nimic.
Basca odata l-am sunat sa vad daca e bine, daca mai are nevoie de ajutor (prietena lui suferise o operatie) dar inainte sa il intreb eu sare el si-mi zice ca maine voi avea banii.
E un maine perpetuu...


Aici am relatat doar trei cazuri din zecile. Nici nu stau sa-mi bat capul pentru celelalte sume mici cu care mi-am ajutat prietenii. De la unii am primit banii la timp, de la unii tarziu sau foarte tarziu iau de la altii deloc.
Probabil unii veti spune ca sunt prost. Poate. Eu ma consider sufletist si imi ajut prietenii cu drag. Imi placea sa cred ca-mi sunt prieteni.
Toti aveau probleme cand i-am ajutat, poate au si acum. Nu ma doare deloc pierderea banilor. A prietenilor da.

Acum...intrebarea este, e eficienta metodata asta de a-ti selecta prietenii ori nu?
Pana la urma pierzi niste bani dar afli un raspuns cert. E ca si cum ai plati pentru el.

Am un prieten care zicea...Razvan, gandeste-te ca aia e valoarea lor, cu suma aia i-ai cumparat si gata.

Eu nu vroiam sa va pierd prietenilor...niciodata.

duminică, 16 noiembrie 2008

Arca lu` Noe

0 comentarii

În anul 2008, vine Dumnezeu la Noe, care trăia liniştit în Australia: - Noe, pământul s-a umplut de răutate şi oamenii M-au uitat. Vreau să-mi construieşti o nouă Arcă, pentru că Potopul va veni iar. Să iei din fiecare specie câte un exemplar mascul şi femelă. Ai la dispoziţie şase luni de zile!

După şase luni, se uită Dumnezeu pe pământ şi-l vede pe Noe plângând în grădină. - Noe!!! Sunt pe cale să încep Potopul, unde este Arca??? - Iartă-mă Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat între timp … Am nevoie de autorizaţie de construcţie. Mă tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat în judecată pentru că am încălcat planul de urbanism construind Arca în grădina mea şi astfel am încălcat normele de înălţime.

Apoi compania de electricitate a cerut să pun ipotecă pe Arcă în vederea acoperirii costurilor de transport şi de mutare a liniilor de înaltă tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansată la apă. Degeaba le-am spus eu că va veni marea la mine, nu m-au crezut.

Să fac rost de lemn, altă problemă. Este interzis să tai lemn din pădurile învecinate deoarece acolo trăieşte bufniţa cu pete care-i o specie protejată. Am încercat să-i conving pe ecologişti că tai lemnul tocmai pentru a salva bufniţa, dar nici n-au vrut să stea de vorbă cu mine.

Când am început să adun animalele, am fost dat în judecată de un grup de activişti pentru protecţia animalelor. Ei susţineau că ţin animale sălbatice sechestrate împotriva voinţei lor, şi de asemenea au susţinut că, să pun atâtea animale într-un spaţiu atât de mic, înseamnă cruzime asupra lor.

Apoi Ministerul Mediului a spus că nu am voie să construiesc Arca până când reprezentanţii lor nu fac un studiu de mediu şi implicaţiile pe care Potopul Tău le poate avea asupra mediului. Încă am un proces în derulare cu Ministerul Muncii, deoarece încă nu m-am hotărât câte minorităţi ale grupurilor etnice să angajez pe şantier, iar Blocul Sindical nu mă lasă să-mi folosesc la construcţie copiii deoarece nu fac parte din Sindicat şi nu au certificare ISCIR pentru construcţia de Arce.

Ca să fie totul şi mai rău, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile, deoarece susţin ei că vreau să părăsesc ţara cu specii de animale pe cale de dispariţie. Aşadar Doamne, iartă-mă, dar îmi trebuie cel puţin zece ani ca să fac tot ce mi-ai zis.

Dintr-o data cerul se lumină, norii dispărură, iar soarele apăru din nou strălucitor pe cer.

- Doamne, să înţeleg că nu ne mai distrugi lumea? - Nu Noe, se pare că mi-a luat-o guvernul înainte…

De AICI

sâmbătă, 18 octombrie 2008

18 ani, 9 luni si 27 de zile

3 comentarii

"Ole, ole, Ceausescu nu mai e!" Incarcerarea lui Chitac si Stanculescu mi-a adus aminte de refrenul cu care ne-am aruncat cu capul inainte prin gaura neagra a istoriei spre libertate.

Nu suntem liberi, suntem doar liberi sa avem tupeu. Au trecut 18 ani, 9 luni si 27 de zile de la Revolutie.

Ca tuturor, viata mi se imparte in "inainte de Revolutie" si "dupa Revolutie". Am sperat sa am toate sansele din lume. Schimbarea de la televizor si din steag asteptam sa ajunga si in viata mea.

Ce am facut in ultimii 19 de ani? Intai am sarit in sus 20 de metri cand Silviu Brucan, tovaras de nadejde al fostului sistem, ne-a pus diagnosticul "Romanii au nevoie de 20 de ani ca sa invete ce este democratia". Dar cu cat au trecut anii, cu atat i-am dat dreptate.

Cum, asta nu e democratie ? Alegem, injuram, calatorim! Asta nu e libertate?

Un alt tovaras de nadejde cu un partid-posta, de camuflaj, se intreba mai ieri "Dar cand a fost democratie in Romania?"

Golanii din Piata Universitatii s-au lasat de boema. Nu mai viseaza. Au plecat in Canada, si-au facut cate un blog, poate si cate un ong.

Cu siguranta as fi oftat si injurat si in comunism din cauza smecherilor; cu siguranta as fi numarat ban cu ban si in comunism; cu siguranta "mi-as fi neinteles" sefii si in comunism; si, bineinteles, as fi iubit si in comunism.

Sa ne intelegem. Nu plang dupa socialism, nu fac lamentatii de istorie contrafactuala "viata mea in comunism".

Insa ma intreb doar ce au facut astia cu viata mea.

Au experimentat pe mine si pe timpul meu: Constitutii, sisteme de vot - luna viitoare ne jucam de-a altul - sisteme bancare, piramidale si oengiste, arhitectura, infrastructura, un etern on and off, ce stabilim anul asta e sters si uitat la anul.

Dupa frustrarea ca libertatea are mii de chingi si limite, mai ramane tupeul. Baga-te in fata, striga tare, acuza primul, loveste si fugi.

Nu te-ai nascut in familia care trebuie - tata la un SRI, un aeroport, un port, ceva - atunci ghinion, iti ramane doar sa te zbati de unul singur, "in libertate, in democratie, in lumea sanselor egale"... sa te zbati pentru a capata cine stie al catelea loc pe lista norocului (printre ultimele de la coada, de regula).

La greci, aia morti de mult, dar care au nascut democratia lumii, de baza era tragerea la sorti: cine face cutare lucru, cine ia cutare hotarare? Se tragea la sorti. Asta da egalitate, da raspundere egala, da sansa, da incredere, da "rotatia cadrelor".

La noi, acum, astazi, idealul este "cum sa fac sa nu fac nimic si sa ma imbogatesc, sa nu am nicio obligatie si sa am toate drepturile".

Cei care se lupta, mai in scris sau mai in piata, pentru cinste, dreptate, competenta etc. sunt cei fara nicio sansa, care, saracii, invoca notiuni inalte - de la ONU, Revolutii si Constitutii - ca sa capete un oricat de mic atu in lupta cu cei deja castigatori.

Nu se va lupta pentru sanse egale si corectitudine, niciodata, unul care e sigur ca pilele lui functioneaza si ca are locul asigurat.

Diferenta dintre viata "asa cum ar fi fost in comunism" si cea care se scurge acum este ca pot merge dincolo de Arad.

Asta sa fie democratia ? Snitelul de la Viena si muzeul de la Paris? Hmmm. Alors chapeau, Robert Schuman!

Te salut, generatie cu gaura in steag!

527883895

0 comentarii

527883895

ei nu, azi nu. azi nu vreau sa aud nimic de voi. o sa ma doara in cot de voi toti, o sa iau o pauza si-o sa savurez fiecare gura de aer, fiecare cafea, fiecare petic de verdeata gandindu-ma doar la mine, doar la un nou inceput, egoist si plin de sperante. tu-va ****-n *** de netrebnici!

ziua de azi e a mea. lunile ce vor urma vor fi ale mele! viata mea e a mea! si pana si moartea imi apartine daca asa hotarasc. basta! n-aveti decat sa lanceziti lamentandu-va la vieti care trec pe langa voi, lichele ordinare!

sâmbătă, 11 octombrie 2008

Centura de fortificatii din jurul Bucurestiului - Partea IV

0 comentarii


Cea de-a 4-a emisiune despre forturi filmata cu IfTV.


Celalalte parti pot vizionate AICI respectiv AICI.
Pentru a afla mai multe despre noi, ce facem, cine suntem, unde mergem, cu ce scop si cum intrati AICI.

duminică, 5 octombrie 2008

825691603

1 comentarii

825691603

o sa-mi tin promisiunea, nu o sa fac sex cu tine.si stii de ce ? pentru ca mi-e scarba de tine, de ceea ce-ai ajuns....de fapt esti acelasi om las de acum de 2 ani jumate. nici macar mila nu mai simt pentru tine, m-ai dezamagit , esti un gunoi de om nu meriti nici macar sa te mai bag in seama.toti te considera ratat , o slujba de mizerie la o benzinarie infecta , fara facultate, un alcoolic ordinar , n-ai nici macar curaj.te crezi bun la pat ? nu esti ! am mimat toate orgasmele cu tine. nu ma cunosti destul de bine, in 2 ani am avut 12 barbati la pat. si toti mai buni ca tine.esti un gunoi!

duminică, 21 septembrie 2008

Politia are bun gust si inteligenta. Lipsa.

1 comentarii


Ia uite ce-mi vad ochii, politia se asorteaza de minune locului.

Bai cum baaaaa..."Politia Centrului Istoric" cu termopane albe?!?
Paradoxal!

Oare astia au misiunea sa promoveze si implementeze termopanele albe peste tot in centrul istoric?!?

duminică, 31 august 2008

ARTIŞTI GERMANI DIN AUGSBURG LA HUNEDOARA

0 comentarii

Foto grup, de la stanga la dreapta: Ioana Geier (mama mea), Siegfried Stiller, Silke Lühnen, Brane Roman, Cornelia Gebhardt.


ARTA ECOLOGICĂ SAU STRADALĂ, ARTA STRESULUI ESENŢIAL



În fierbintele „vânt african„ de august, pe simezele Hunedoarei, din grupul de plasticieni din Germania ( Augsburg), veniţi în schimb cultural sub egida Galeriei RO-GER-ART (manager Ioana Geier) - au expus pictori şi graficieni foarte diferiţi ca stiluri, însă – aşa cum am remarcat la vernisaj, având ceva în comun – mesajul artei lor. Este unul acut ecologic, subliniind şi angoasele şi speranţele omului actual – în diversitatea formelor de expresie dar sincretic fiind contestatare Fiinţa (trans) umană Heideggeriană transpare cu vehemenţă sau empatie colocvială - cerând comunicare elevată şi imperativul atitudinal faţă de suferinţele Naturii – recte ale omului în rezonanţă cu ea. Dacă abulia, autismul sau impactul traumatic se resimt în aceste lucrări, cel mai clar mesaj ne este adresat în sensul unei atitudini.



Artistul cel mai matur, negreşit, este maestrul Siegfried Stiller. El expune pe suprafeţe mari, aproape terorizante, o grafică a simbolurilor în „incinte suspendate” compozite, ce amintesc mişcarea suprearealistă dadaistă – ca registru al revoltei. Tehnica este complexă, aglomerată, cu elemente „ gematrice” şi silueta umană este explorată în proiecţii de figuraţie. Nudurile sunt expuse asociate în colaje, desenul reductiv conturat, personajul feminin fiind expus ca un cadru in care imaginea este răsturnată. În desen apar semne – simboluri ,ca nişte glife sau hieroglife, dând impresia unei abordări ezoterice. Se pot face tangenţe între arta sa şi Max Ernst sau Paul Klee, fără a fi vorba de manierism. Suprafeţe mari ce exercită o tensiune la percepţie, necesitând perspectiva ambientală simetrică. Stiller este un vizionar – grafica lui asimilând inclusiv modalitatea sculpturală.



Silke Luehnen este la extrema complexităţii lui Stiller ca teme şi execuţie. Tânăra plasticiană are obsesia terifiantă a unpor fiinţe-insecte sugerând metamorfozele kafkiene. Artista şi-a construit nişte personaje-simbol, amintind arta stradală, arta de celuloid şi a grafitti-ului dar şi a desenelor animate ori benzilor desenate.



Aceste personaje sunt redate pe fonduri cromatice fără degradeuri, în ipostaze umane, ele sunt înzestrate cu ochi imenşi, insectivori, parcă sunt nişte bizare fiinţe ale sub-naturii fosile. Un saurian ghimpat şi câteva grafici nonfigurative complectează un univers special, sufletesc, din care transpare trauma şi paradoxal o simpatie faţă de regnul animal. Aşadar o artistă a parabolei. Un calambur la îndemână privind-o pe Silke: la ea arta stradală – adică a strasse-ului nemţesc, refulează un şoc resimţit violent faţă de ostilitatea comportamentală. Iată de ce am amintit mesajul ecologist- psihic. Strasse - de la stress! Dincoace de această revoltă, arta ei hiper sensibilă, simplificând rafinament şi senzualism deloc nordic, este una de apărare a fiinţei, de rezistenţă faţă de suferinţa naturii UMANE. Personajele ei devin simple „linii cu ochi” iar abordarea este mixtă - acuzând artificialul, colajeria şi infantilizarea socială. Undeva adie Salvador Dali ca dealtfel, prin alte exprimări, şi la Stiller.


Cornelia Gebhardt este psihologistă iar arta ei este în acord structural cu ştiinţa-arta devine instrument de exprimare elevată a pshihicului uman reflectat. Gebhardt este un temperament artistic fragil, însă de o energie disimulată în tehnica execuţiilor, în travaliul morfo-cromatic ce accentuează feminitatea fără ostentaţie. Între ceilalţi artişti nemţi, poate e cea mai clasicizantă.



În fine, Brane Roman – artist german de sorginte sârbă, este un temperamental când desuet, când apt de rafinamente în care patosul se îmbină cu simbolismul subţire şi elegant al linilor lapidar traversate. Brane – etimon nominal slav al pădurii ( branişte, pădure de vânătoare la noi) – este integrat grupării din Augsburg nu atât prin simţire şi temperament efuziv, cât prin aderenţa la neo –expresionismul târziu german. Când infuzează în „turbionul” gross-contrast cromatic, amintindu-l pe Van Gogh- forme simbolice (mâna, cu predilecţie), Brane Roman exprimă foarte tensionat – impresionist - starea angoasei sus citate, dar şi atitudinea generică de ecologism. Întru totul, gruparea Augsburgeză este o solie a Comunicării elevate şi meritul scriitoarei şi managerei Ioana Geier, al Galeriei RO-GER-ART din oraşul german al Augustalilor, este de a fi intermediat un itinerar al deschiderii reciproce sub semnul generos al Artei. Cu atât mai mult edilii Hunedoarei merită şi domniile lor mulţumiri.

miercuri, 20 august 2008

Românica, în zama ei

3 comentarii


MAREA NEAGRĂ ● Ciorbă de burtă. de burtă de manelist
Litoralul lui "lasă, că ne des-curcăm noi". Intersecţia dintre şnapani şi chilipirgi. Locul în care oamenii vin în fiecare vară să se amăgească cu iluzia unei vacanţe. Pe bani puţini, un strat de bronz. De restul, ţipete, nervi, manele, hamsie cu usturoi, ciorbă de burtă şi, fireşte, bere ieftină.

"Vai, ce bronzat eşti Fănele!", se miră invidios vecinul. "Aţi fost la mare?". Mesaj subliminal – "ai bani de vacanţă, ai?". "Mda", confirmă Fănel poziţia celui privilegiat de soartă. "Dar v-aţi bronzat?", nu-şi mai poate ascunde vecinul rîcîiala din inimă. "O săptămînă", confirmă bronzatul. "Am şi cheltuit bani…". Arsurile de gradele IV, III şi II – funcţie de lăcomia exponatului la soare – sînt semnul prosperităţii celui care şi-a permis o vacanţă. Nu la ştrandul "trei ligheane cu ciuperci", ci la mare! Care mare? A noastră, dă-o naibii, că sîntem patrioţi!

DRUMUL. În fiecare vară, şinele de cale ferată se dilată din pricina caniculei. E o axiomă. Iar trenurile spre litoral au o întîrziere de cîte 4-5 ore. E o concluzivă. Decît să pierzi două zile de concediu în compania SNCFR-ului, mai bine cu autocarul, îşi spun optimiştii. Naivi. Ca să urci într-un autocar trebuie să stai la coadă. Lunea, şi cîte-o oră. Curtea de pe Dinicu Golescu e plină de oameni cu bagaje, copii care moţăie şi dame aranjate. Aranjatele se bagă în faţă. Au şcoala vieţii. Cînd în curtea plină de aşteptare intră vreun autocar, toţi se reped spre el, fără să mai citească pe plăcuţa de pe parbriz în ce direcţie merge. E isterie. Aşteptătorii – era să scriu oamenii – se împing şi-şi dau coate pentru un scaun. Se grăbesc să plece în concediu. La relaxare. Vacanţă venim! "Stai, dom’le, unde te împingi aşa? Îmi omori copilu’!". "Ţine-ţi, doamnă, copilu’ acasă!". Începe bine. Şi costă şi bani: 50 de RON biletul. Măcar ajunge mai repede… "Trei ore şi jumătate, dacă e drumu’ bun", se laudă şoferul. Ţeapă. După timpul preconizat de el, nici nu intrasem pe podul de la Cernavodă. Iar aerul condiţionat apasă puternic pe vezici. După Cernavodă, driver-ul se miluieşte şi ne opreşte la un popas. E vad mare, sînt mai multe autocare în parcare. La toaletă e coadă. Şi fiecare secundă e preţioasă. Dintr-un moment într-altul te poţi trezi că ţi-a plecat autocarul şi te-a lăsat singurel, fără bagaje, în mijlocul acestei lumi ostile şi pişăcioase. "Nu-mi găsesc doi călători şi tre’ să plec. Nu-s la tine?", îl întreabă un alt şofer pe şoferul nostru. "Nu ştiu, vezi şi tu". Rătăciţii sînt întorşi pe calea cea dreaptă, plecăm, iar peste încă o oră şi jumătate ajungem în Constanţa, în gară. Şi de aici? Alt autocar.

LOCO. Spre Eforie Nord. 12 kilometri parcurşi în juma’ de oră de schimb de fluide cu pasagerii din jur. Transpiraţie pe transpiraţie. Se stă şi-n picioare. Ne ţinem cu mîinile de locul pentru bagaje de deasupra scaunelor. Probabil că-şi depozitase tot garajul funinginea de prin sobe acolo, pentru că ne umplem de negreală pînă în coate. Şi asta costă: 4,5 RON. Cel care taie biletele face echilibristică printre scaune şi printre pasagerii verticali. Are tricoul ud. Pe noi curg apele. Sauna cu funingine, fără pic de aer. "De ce nu deschideţi trapa de deasupra?". "Pentru că nu s-ar mai simţi aerul condiţionat". "Păi, nu se simte". "Ba se simte!". N-are rost, ar fi o discuţie contradictorie sterilă. Am ajuns în Eforie Nord, coborîm. Ducă-se cu trapa lor cu tot în Mangalia, unde e capătul…

DISTRACŢIE. Acelaşi litoral, de ani de zile. La fel de vulgar şi de jegos. Îmbătrîneşte, dar îşi saltă tariful. Are un peşte nesătul. Pensiuni cu camere multe şi mici, chicinete în care, dacă te dai jos brusc din pat intri cu picioarele în veceu, şi pentru care plăteşti "preţ de sezon". Kitschuri înşirate pe tarabele de pe trotuare după care plîng copiii cu insolaţie. Lipscaniadă. Mame obosite şi isterice, tătici misenrupişti şi blazaţi, tinerii sclipicioşi şi aroganţi. Feţe triste de oameni care parcă au venit la distracţie din obligaţie. Preţuri nesimţite: 18 RON – 200 g de pui, 6 RON – o citirică de suc, 10 RON – un cîrnat. "Da’ al cui e frate, de e aşa de scump?". Manele – ici, manele – colea. Vizavi, trei ciudaţi cu pene în cap cîntă pe muzică peruană (play-back) şi dansează costumaţi în indieni apache. Parcă şi anul trecut erau tot aici, n-au făcut transhumanţa? Iar manele. Într-o autoservire, două piţipoance dansează din şolduri printre mesele pline cu tăvi de mîncare. Şunci mişcătoare.

OFERTA. Peste tot, aceeaşi nebunie. Plaja din Costineşti e plină de gunoaie – peturi, coji, mucuri de ţigară, şerveţele, pungi. Consumabilele hrănesc pescăruşii seara. În timpul zilei, cearşaf lîngă macat, carpetă lîngă pătură. Înspre epavă, peisajul se dezbracă de caracter. E zona nudiştilor în care pătrunzi fără să existe vreun avertisment scris care să te prevină că poţi să faci infarct. Tătici, aparent zdraveni la cap, umblă în sexul gol lîngă fetiţele lor pubere, la fel de dezbrăcate. Mămici, şi ele fără vreun handicap vizibil, stau deznude pe cearşaf lîngă băieţii care mai au puţin şi se duc să-şi ia buletinul. E o lume lipsită şi de inhibiţii, şi de principii. Nici urmă de patrulă a poliţiei de plajă. Nici aici, nici la Eforie Sud, unde oamenii nu s-au calicit la un costum de baie.

Bişniţarii fac slalom printre cearşafuri, zbierînd: "Ia gogoaşa cu vanileee!", "Piatra ponce! Piatra ponce!", "Pentru babele frumoase, ia porumbul cu mătase!". Acelaşi avion cară pe cer o reclamă la seminţe de floarea-soarelui. La marginea drumului se vinde porumb copt sau fiert şi deja fermentat în oala în care zace de-o zi, gogoşi însiropate cu zeci de E-uri, vată de zahăr. Jucării gonflabile, tablouri cu Maica Domnului înconjurată de leduri luminoase, cele mai de prost gust kitschuri ridicate la rangul de suvenir. Amintiri de pe litoralul românesc. Din locul în care oamenii vin în fiecare vară să se amăgească cu iluzia unei vacanţe.

De ce la noi şi nu la alţii?
De ce (mai) vin românii pe litoralul românesc şi nu se duc în Bulgaria, Turcia, Croaţia sau oriunde ar primi pe aceiaşi bani servicii de calitate? Din comoditate. "Eforie Nord e colea". Din respect pentru tradiţiile strămoşeşti – la croaţi nu o să-ţi cînte Guţă şi nici nu o să vezi dame mişcîndu-şi colăceii de grăsime pe melodii îmburicate. Din obişnuinţă – la alţii nu şi-ar permite să-şi lase deşeurile menajere pe plajă şi poate nici să intre în apă uneori doar pentru a urina. Din pricina obiceiurilor culinare – acum, să fim serioşi, ce înseamnă o vacanţă la mare fără mişcarea numită "plimbă tava"? Din dragoste pentru tot ce înseamnă România. Vă imaginaţi o singură zi fără să-i poţi spune cuiva o vorbă care să-l lovească în ficaţi, fără să trimiţi pe cineva la origini, fără să te cerţi cu cineva îndelung şi apăsat, dar lipsit de argumente? Ce satisfacţie ai avea dacă ai drăcui un muntenegrean, de pildă, şi el ţi-ar zîmbi, amabil, pentru că nu pricepe o iotă? De ce vin românii pe litoralul românesc? Pentru că cel mai bine românul se simte în zeama lui. E un soi de iubire sado-maso. Ne întîlnim aici din toate colţurile ţării şi din toate categoriile sociale, ca să ne împingem, ca să ne spionăm cearşaful, ca să stăm la cozi la autoservire, ca să ne enervăm, ca să ne dăm mari unii în faţa altora, ca să ne simţim români. Marea e doza de care avem nevoie pentru a reîncepe, resemnaţi cu soarta, viaţa noastră cea de toate zilele.

marți, 5 august 2008

Centura de fortificatii din jurul Bucurestiului - Partea III

0 comentarii


Cea de-a treia emisiune din aceasta serie dedicata Centurii de Fortificatii din jurul Bucurestiului, emisiune realizata in colaborare cu IfTV.
Aceasta ultima parte este dedicata exclusiv Fortului XIII - Jilava.
Celalalte doua parti pot vizionate AICI respectiv AICI.
Pentru a afla mai multe despre noi, ce facem, cine suntem, unde mergem, cu ce scop si cum intrati AICI.

sâmbătă, 2 august 2008

Centura de fortificatii din jurul Bucurestiului - Partea II

0 comentarii


Cea de-a doua emisiune realizata in colaborare cu IfTV.

Detalii despre aceaste iesiri ale noastre gasiti AICI

luni, 28 iulie 2008

Ziua Imnului National

0 comentarii

Da, stiu, e o tara grea, incercata de multe, cu bune, cu rele.
Hai sa lasam toate astea deoparte, hai sa recunoastem ca nici noi nu suntem romani, cel putin nu suntem asa cum ar trebui sa fim.
Tu stii imnul national, pe tot?
Maine e ziua lui, da, maine 29 iulie 2008, Desteapta-te romane implineste 160 de ani.

Pe un forum, un amic zicea:
Baliverne.... "stau ca brazi în munte voinici sute de mii", "Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii".... voinicii sunt plecati in Canada, batranii sunt la pat de foame si boala, barbatii la zidarie in Franta...iar muntii si campiile sunt ori vandute unor "oameni de afaceri" ori sub alti munti e gunoi... GET REAL!!! Imnu asta a ramas decat o poezie veche, prafuita... nu mai reprezinta nimic..


Il poti asculta AICI , invata-l, e imnul tarii tale.

Un scurt istoric.

Sărbătoarea Imnului Naţional a fost instituită după 1989. "Deşteaptă-te, române!" a fost cântat însă pentru prima dată la Râmnicu Vâlcea, pe 29 iulie 1848.

Interzis de regimurile politice, timp de aproape o jumătate de secol, Deşteaptă-te, române! a fost desemnat, în ianuarie 1990, Imnul Naţional al României. Poezia care stă la baza imnului a fost scrisă în 1848 de Andrei Mureşanu, şi avea titlul iniţial - Un răsunet. Conţinutul patriotic şi naţional al poeziei a fost de natură să însufleţească numeroasele adunări ale militanţilor paşoptişti pentru drepturi naţionale, mai ales din Ardeal.

Prima adaptare muzicală a poeziei îi aparţine cântăreţului Gheorghe Ucenescu, de la Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului, care a adaptat versurile pe melodia Din sânul maicii mele, scrisă de Anton Pann. În 1910 s-a făcut prima înregistrare instrumentală. Partitura originală s-a pierdut însă, iar forma pe care o cunoaştem astăzi a fost stabilită în 1919, de compozitorul Gheorghe Dima.

România a sărbătorit Ziua Imnului Naţional. În Bucureşti, momentul a fost marcat în Piaţa Tricolorului din faţa Cercului Militar Naţional cu o ceremonie religioasă şi intonarea imnului naţional. La manifestări au participat lideri politici, reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, dar şi o mulţime de curioşi.


Desteapta-te romane

1
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
2
Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.
3
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.
4
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţa-n libertate ori moarte" strigă toţi.
5
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi.
6
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători.
7
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.
8
N-ajunge iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim.
9
N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.
10
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri.
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.
11
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ.

miercuri, 23 iulie 2008

cum sa dobandesti cetatenia romana

0 comentarii

——————————–

Daca sunteti romin (din Basarabia), dar mai doriti o cetatenie romina pentru Rominia de peste Prutul Rominiei de dincoace de Prut, nu exista nimic mai simplu!
Trebuie sa aveti la dumneavoastra urmatoarele hirtii:
1 Certificatul de nastere in doua exemplare,
2 certificatul de ovulatie al mamei,
3 certificatul de ejaculare al tatalui,
4 certificatele de deces ale stramosilor pina la Adam,
5 certificatul de retezare a cordonului ombilical, 6 certificatele de garantie ale sicrielor stramosesti,
7 declaratia de venit,
8 declaratia de plecat,
9 cerere-tip in patru exemplare,
10 cerere-tip de tip nou cu anexele opt si noua completate,
11 stampilate, imputernicire in trei exemplare, implorare cu semnaturile comisiei de aprobare, 12 patru poze alb-negru,
13 noua poze color,
14 sase poze inramate,
15 o poza cu expresie de indurare,
16 autobiografia publicata la Editura Ministerului…
17 acordul vecinilor si semnaturile pensionarilor din scara cu permisiunea lor sa existati in spatiul tridimensional,
18 doi curcani,
19 un sac de cartofi,
20 fisa medicala si xeroxul color al copiei foto dupa cartea de munca pe ambele parti si pe lateral,
21 amprentele digitale de la omucideri,
22 cazierul si dosarele de la Securitate,
23 patru kile de cafea,
24 o sampanie,
25 un buchet de flori pentru dactilografa,
26 un parfum pentru stenografa,
27 analize de singe din toate degetele de la mini si picioare,
28 radiografii,
29 tomografii,
30 electrocardiograme,
31 endoscopii si electroencefalograme semnate de Ministrul Sanatatii,
32 probe de urina,
33 transpiratie,
34 lacrimi,
35 saliva,
36 sperma si muci,
37 testele de alcoolemie din ultimii trei ani,
38 testul ADN, NDA si ABC, fotografii.

Apoi trebuie sa mergeti la banca si sa achitati
1 taxa taxelor,
2 taxa subtaxei,
3 subtaxa suprataxei.
Apoi, dupa ce veti trece controlul venerologic, veti merge la motelul “Malena” unde veti alege o fata de procedura, dupa gustul dumneavoastra. Veti plati taxa de sex oral si veti putea intra la rind, pentru aprobarea primului set de acte, care trebuie depus pentru a intra in baza de date.
Veti primi un telefon pentru programare, la sectia “depuneri” si va veti prezenta cu cererea de emitere a numarului de ordine din banca de date, pentru eliberarea buletinului provizoriu pina veti obtine acceptul instantelor pentru inaintarea urmatoarelor acte necesare.
Succes prostilor!


am citit acest comentariu aici

joi, 10 iulie 2008

Centura de fortificatii din jurul Bucurestiului - Partea I

0 comentarii


Aceasta este prima emisiune dintr-o serie realizata in colaborare cu IfTV despre centura de fortificatii din jurul Bucurestiului.
Emotii, balbaieli, repetare dar deh...nu sunt vedeta...inca!

Urmeaza o filmare cu toti baietii si una cu ceva personalitati.

Mai multe despre aceasta centura de fortificatii si despre acest proiect gasiti aici: Forturile, bateriile, tunelurile din Bucuresti si din jurul sau. Expeditie?

vineri, 4 iulie 2008

ca dracu..cel mai adevarat roman era neamt!

1 comentarii

Nu va mirati, e romania, e Bucuresti adica haos, dispret, nepasare, coruptie...
Am sa va spun o poveste, o poveste incredibila, accesibila dar de care majoritatea nu stiti.

Totul a inceput cu, Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen pe scurt Carol I.
Un german, un neamt care a iubit si a luptat pentru romania. Lucruri de care alesii nostrii nu vor s-auda daramite sa le infaptuiasca.

Dupa abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza in tara domnea haosul. Cum mai marii vremii realizasera ca nu e roman capabil sa guverneze onorabil tara (azi vedem cata dreptate aveau) au decis sa caute ajutor la altii. Asa se face ca Ion I.C. Bratianu s-a dus pana la insusi Napoleon pentru a-i cere ajutor. Acesta a recomandat un om exceptional, pe Carol I.
"Jur să păzesc legile României, să-i apăr drepturile şi integritatea teritorială". au fost cuvintele rostite pe 10 mai 1866 de catre acesta, e adevarat, in limba franceza pentru ca romana si probabil romania ii erau necunoscute, fapt ce nu l-a impiedicat sa iubeasca acest popor.

A domnit 48 de ani, cea mai lunga si benefica domnie de cand e poporu` asta si pana azi.
In timpul luptelor desfăşurate pe teritoriul Bulgariei de azi, armata română l-a avut pe Carol ca lider efectiv, regele fiind prezent personal pe câmpul de luptă. Tratatul de la Berlin din 1878 a consfinţit nu numai independenţa absolută a României faţă de "Sublima Poartă," dar şi un imens prestigiu internaţional datorat tuturora, de la rege (care a dovedit a fi un excelent strateg militar) până la ultimul soldat.
În mai 1877, Carol I a comandat personal armata română de la Calafat împotriva redutelor turceşti de peste Dunăre, de pe afetul unui tun de asalt. Când unul din proiectilele artileriei turceşti a căzut mai aproape de rege, un soldat a sărit să-i scoată fitilul pentru a impiedica explozia dar ajungând prea târziu, inevitabilul s-a produs iar soldatul a fost sfârtecat de schije. Atunci Carol ar fi exclamat: "Asta-i muzica ce-mi place".
Universitatea din Iasi, cea din Bucuresti au fost infiintate de Carol I, in timpul domniei sale, romania era a doua natiune la extractia de petrol, imediat in coasta Americii iar avantul economic si progresul general al tarii era la egalitate cu cel al Japoniei potrivit spuselor lui Neagu Djuvara in cartea sa O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri.

Imediat după sosirea în ţară, parlamentul României a adoptat la 29 iunie 1866 prima constituţie a ţării, una dintre cele mai avansate constituţii ale timpului. Aceasta a permis dezvoltarea şi modernizarea ţării. S-a decis ca aceasta să ignore dependenţa curentă a ţării de Imperiul Otoman, acţiunea care s-a constituit într-un prim pas spre independenţă.

Carol I a inceput constructia intre anii 1882-1894 unei linii de baterii si forturi, 36 la numar, care sa apere cel mai important oras al tarii, Bucuresciul. Din cele 36 azi mai stau in picioare doar 32.Cu un cost de 111,5 milioane lei aur, adica de trei ori bugetul anual alocat armatei romane la vremea respectiva, aproximativ 620 milioane de euro in zilele noastre acestea s-au dovedit a fi inutile. Probabil cel mai util aspect al acestora este faptul ca au fost legate intre ele de o sosea (actuala Centura a Bucurestiului) si de o cale ferata. Centura Bucurestiului dateaza de pe vremea lui Carol I ( 2008-1894= faceti voi calculu`), nu e de mirare ca traficul e cum e. Astia din zilele noastre nu`s in stare nici macar s-o intretina daramite s-o modernizeze. Ahhhh doamne...daca ar mai domni el Carol!
[am sa va povestesc despre acestea pe larg intr-un alt articol, urmeaza sa realizez si o emisiune. Va voi tine la curent]

joi, 22 mai 2008

romania are justitie de nota 10!

0 comentarii

Nu voi face mare lucru, voi cita doua stiri din aceeasi zi, acelasi ziar. Concluziile le trageti singuri.

Ultima smecherie:

Miliardarul beat mort nu a suflat in fiola ca sa nu moara.

Tertip. Dan Nicorescu, vinovat de ranirea unei tinere si distrugerea a cinci masini, se foloseste de acte medicale pentru a scapa de puscarie.

Dan Nicorescu, cercetat penal dupa ce, la inceputul lunii mai, s-a urcat baut la volanul uneia dintre limuzinele sale si a produs un accident in lant soldat inclusiv cu ranirea unei femei, a apelat la un artificiu ingenios pentru a scapa de cei sapte ani de puscarie pe care ii risca. Si asta pentru ca Nicorescu a refuzat sa sufle in fiola si sa mearga la INML pentru recoltarea de probe biologice, in conditiile in care mirosea puternic a alcool. Mai mult decat atat, Nicorescu a incercat chiar sa si fuga de la locul accidentului, fiind prins in cele din urma de o patrula a Sectiei 1.
Omul de afaceri a atasat la dosarul aflat pe masa procurorilor Sectorului 1 mai multe documente care atesta faptul ca, daca i s-ar fi luat sange pentru stabilirea exacta a alcoolemiei, asa cum cere legea, viata sa ar fi fost pusa in pericol. "Noi nu stim inca de ce boala sufera suspectul, insa daca recoltarea sangelui ii poate cauza moartea, nu intelegem de ce a refuzat atunci sa sufle in fiola", au afirmat surse apropiate anchetei.
In noaptea in care s-a produs accidentul, Dan Nicorescu se afla la volanul unui Bentley Continetal Azure, care, de altfel, este printre primele de acest tip din Bucuresti.
Acesta mai detine un Bentley Continental GT negru, o limuzina Rolls-Royce si mai multe Mercedesuri. Valoare totala a masinilor detinute de afacerist se ridica la un milion si jumatate de euro.

Cealalta:


Politia a confiscat 2 lei de la un cersetor

Politistii bucuresteni ai Sectiei 3 cerceteaza penal un cersetor in varsta de 30 de ani, care statea cu mana intinsa in zona Garii de Nord. In urma perchezitiei corporale, anchetatorii au gasit in buzunarul milogului 2 lei, suma "fiind ridicata in vederea cercetarilor". Barbatul este cercetat in stare de libertate.

marți, 13 mai 2008

Tot politistii sunt prosti

0 comentarii

Citeam o stire, link AICI


pe la jumatea ei ce vad?!?
ca politstii au ramas fara bani, i-au facut baietii...
"Cele mai multe carduri Millenium atacate de membri bandei lui „Mafiotu’“ aparţin unor poliţişti. „Furtul de date de la bancomatele din sectorul 6 a avut loc, cel mai probabil, în perioada 13-15 aprilie, când angajaţii Ministerului Internelor, utilizatori de carduri Millenium, şi-au primit salariile“, au conchis anchetatorii.

Aproximativ 20.000 de clienţi ai Bancpost, dintre care 1.500 de poliţişti, dar şi procurori sau deputaţi, nu-şi pot folosi nici acum la bancomate cardurile de salarii Millenium, blocate după atacurile din săptămâna 28 aprilie- 1 mai. Valoarea tranzacţiilor ilegale este estimată la aproximativ 300.000 de euro."

sâmbătă, 10 mai 2008

Alege-ti stapani cu grija

0 comentarii


fara cuvinte!

vineri, 9 mai 2008

Capitala veche

0 comentarii

Capitala din cărţi





Până la sfârşitul acestei luni, vă puteţi plimba prin Bucureştiul secolelor XIX-XX, „expus“ la Muzeul Naţional de Istorie a României.

Bucureştiul domnului Goe îmbră cat în costum „de marinel“, al Otiliei lui George Călinescu, al formelor fără fond teoretizate de Titu Maiorescu. Bucureştiul al cărui sfârşit e anunţat de ultimii crai, Craii de Curtea-Veche ai lui Mateiu Caragiale. În viaţa acestui Bucureşti - cu zgomotele primelor automobile, cu bulevardele în construc- ţie, cu damele îmbrăcate ca la Paris, care participau primăvara la celebrele bătăi cu flori „de la şosea“ (şosea luminată cu gaz) - poţi intra dacă te opreşti pe Calea Victoriei, la numărul 12.

Expoziţia „Oraşele României la sfârşitul secolului XIX începutul secolului XX“, vernisată luna trecută, poate fi admirată la Muzeul Naţional de Istorie a României până la sfârşitul acestei luni. Prima maşină înmatriculată în Capitală, un velociped, aparate foto profesionale, cărţi poştale, telefoane de interior, firme care anunţau intrarea într-un cabinet stomatologic, fotografii alb-negru şi sepia, cutii poştale, un landou de bebeluş, felinare stradale, plăcuţe din interiorul vagoanelor de tren, plăcuţe din parcuri care clamau tranşant: „Scuipatul oprit“, costume de damă cu pălărie şi umbreluţă, costume de domni, cu mănuşi, baston şi lornion. Toate acestea şi multe altele mai stau adunate sub acelaşi acoperiş încă două săptămâni.

Începutul occidentalizării

Crişan Muşeţeanu, directorul general al Muzeului Naţional de Istorie a României, consideră că sfârşitul secolului al XIX-lea a însemnat schimbarea specificului oriental al marilor oraşe, începutul occidentalizării. O dezvoltare fără precedent s-a produs după Războiul de Independenţă (1877-1878), când au fost puse în aplicare planuri cadastrale, s-au deschis bulevarde noi, s-au construit clădiri pentru instituţiile administrative, au fost aranjate parcuri şi grădini publice şi a fost înlesnită aprovizionarea cu apă potabilă.

Bucureştiul şi marile oraşe din fostul Regat s-au transformat radical: locurile virane şi clădirile insalubre, improprii locuirii sau activităţii unor instituţii publice, s-au metamorfozat în imobile moderne şi bogat ornamentate cu stucături. Pieţele permiteau prezentarea mărfii în siguranţă, iar viaţa culturală înflorea prin cafenele şi la terase. În plus, „Bucureştiul era una dintre capitalele europene cu cel mai bogat patrimoniu de statui“, ţine să precizeze istoricul Crişan Muşeţeanu.

VREMURI…

Bazil şi maşina de 15 cai

Capitala de sfârşit de secol al XIXlea era aglomerată şi, în unele locuri, plină de praf, dar o plimbare cu automobilul făcea lucrurile mai simple.

La Muzeul de Istorie, doamnele îşi pot strânge umbreluţa dantelată, la fel şi poalele lungi ale rochiei, urcând în primul automobil înmatriculat în Bucureşti. Este o maşină neagră, decapotabilă, cu finisaje din metal şi patru roţi cu spiţe. Forma aduce cu a unei trăsuri, volanul este în dreapta, iar deasupra, te apără de soare şi la nevoie, de ploaie, o copertină maro, pliabilă, care seamănă izbitor cu apărătorile folosite şi astăzi pentru landourile şi cărucioarele bebeluşilor. Automobilul este un Penhard de 15 cai-putere, comandat din Belgia.

Şoferul acestei bijuterii purta costum negru, adus de la Londra, din buzunarul de la piept îi răsărea lanţul unui lornion. Era un domn şcolit în Occident, implicat în viaţa publică, membru în diverse asociaţii, cluburi şi societăţi sportive, inginer şi explorator pasionat. Îl cheamă Bazil George Assan (1860-1918), fiul lui Gheorghe Assan (1821-1866), cel care a construit în 1853, în zona Obor, vestita moară Assan - prima din ţară care a funcţionat pe baza unui motor cu abur.

În anul 1897, Bazil a explorat regiunile polare nordice, Insula Urşilor şi Insulele Spitzbergen, realizând cercetări geologice şi botanice. În 1899 a făcut o călătorie pe direcţia Constantinopol-Alexandria-Ceylon- Nagasaki-Tokyo-Yokohama-San Francisco-New York-Londra, aceasta fiind prima călătorie a unui român în jurul lumii.

„MENIU“ LA CAPŞA

„Se mănâncă“ scriitorii

Capşa, cafenea politică şi literară, era frumuseţea nedistilată a Bucureş tiului de început de secol. Acolo puteai vedea, la ora aperitivului, un ministru lângă un student, un voluntar lângă un general, un proprietar lângă un proletar. Era localul contrastelor, unde ironia fină, franţuzească, putea fi urmată oricând de o înjurătură neaoşă, românească. „Stâlpul“ Casei Capşa era poetul Ion Minulescu, care îşi făcea mereu o intrare triumfală ca să atragă atenţia şi care avea tot timpul de oferit bilete la teatru sau cinematograf, chipurile la un preţ mai mic.

Dacă era refuzat sau contrazis, poetul, director al Artelor din Casa Şcoalelor de pe lângă Ministerul Instrucţiunii Publice, dădea cu pumnii în masă, ameninţa cu degetul, se congestiona şi îi tremurau buzele. Deseori disputele literare, dar şi cele politice, degenerau în scandaluri şi chiar în bătăi la propriu. Poate şi de aceea, Nicolae Crevedia a scris următorul catren: „La Capşa unde vin toţi seniorii/ Local cu două încăperi/ Într-una se mâncă prăjituri/ În alta se mănâncă scriitorii“.

joi, 1 mai 2008

1 Mai

0 comentarii



De unde si pana unde ziua muncii, cine ar vrea sa sarbatoreasca faptul ca e chinuit 8 ore pe zi mai tot anul?
Hai sa-i vedem istoria.

Americanii, de la ei a plecat ultimul lucru bun.Paradoxal ei nu sarbatoresc aceasta zi. A inceput exact pe 1 Mai (1884) cu strigarea in mod public, de o mana de sindicalisti, a unor drepturi ca de exemplu durata zilei de munca sa fie de 8 ore, sa avem numai 6 zile lucratoare pe saptamana...
Muncitorii au luat-o de buna si in 1886 fix pe 1 Mai, la Chicago s-au adunat ceata mare si au defilat pasnici pe Michigan Avenue.Patronetii simtindu-se clar amenintati au pus garda si parii pe ei.Cativa au mai murit.
Peste vreo 3 zile alti muncitori mai nervosi s-au strans in Piaţa Haymarket si au facut galagie, un politist a fost ranait iar colegii lui au sarit sa-l ajute, cu armele.


Asta sarbatoresti tu azi.

miercuri, 23 aprilie 2008

Crezi ca traiesti mai bine ca un puscarias?

0 comentarii

Mai bine puşcăriaş, decât om de bună credinţă! Asta îţi vine să spui după ce vezi sumele alocate pentru cei care au furat, omorât sau care au “fentat“ legea. Statul român cheltuieşte zilnic 59,64 lei pentru fiecare deţinut în parte.

Aproape 18.000.000 de lei vechi pe lună pentru fiecare persoană privată de libertate. La finalul lunii, factura pentru cei 30.000 de deţinuţi ajunge la 53.586 lei noi.

Atât cheltuieşte statul român cu cei din spatele gratiilor. Nu atât de darnic este însă şi cu milioanele de români cinstiţi şi care muncesc din greu, o lună întreagă, pe salariul minim de 500 de lei.

Masa zilnică a unui deţinut trebuie să respecte norme calorice: să conţină lapte, carne, ouă şi vitamine. Astfel că, zilnic, un puşcăriaş trebuie să consume nu mai puţin de 2.855 de calorii.

După gratii se consumă des carne

Dacă “cei de afară“ nu văd carnea cu lunile, puşcăriaşii au parte de ea zilnic. Una dintre mese trebuie să conţină obligatoriu carne! Aşa se face că, în special în perioada de iarnă, mulţi comit infracţiuni pentru că le e mai bine după gratii.

Aici au un acoperiş deasupra capului şi masa asigurată. În plus de asta, medicamentele pentru care un bătrân dă aproape toată pensia sunt asigurate de penitenciar. Gratis! Nici de încălţăminte sau de haine nu duc lipsă.

Ba mai mult, sunt schimbate în funcţie de sezon. Sumele foarte mari alocate pentru infractori sunt justificate de către conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor prin necesitatea de a se conforma normelor UE.

30.000 de deţinuţi sunt acum în România

Statul român cheltuieşte lunar 53.586 de lei pentru cei aproximativ 30.000 deţinuţi. În această sumă sunt incluse asigurarea cazării, servicii medicale, utilităţi, dar şi paza acestora. În plus, puşcăriaşii primesc îmbrăcăminte şi încălţăminte în funcţie de anotimp.

Personal sunt de accord cu orice facilitate accordata puscariasilor doar ca acestia ar trebui sa plateasca pentru ea, prin munca. Sa isi plateasca caldura, meniul, asistenta medicala, televizorul si orice alt lucru. Ba chiar daca doresc un meniu bogat, sa plateaca pentru el cum face orice roman cinstit si fraier in fond

marți, 15 aprilie 2008

Modestie sau cumpatare?!?

2 comentarii


Desi are o avere de 19 miliarde de euro, suedezul Ingvar Kamprad prefera mancarea de la cantina si magazinele de chilipiruri.


La cei 81 de ani ai sai, suedezul Ingvar Kamprad, fondatorul binecunoscutei companii "Ikea", este unul dintre cei mai bogati si invidiati oameni ai planetei, avand o avere estimata la 19 miliarde de euro. Cu toate acestea, magnatul nu pune pret pe bunurile materiale si prefera sa duca un trai modest, fara niciun fel de excese.
"Stiu ca sunt foarte strans la punga. Daca m-as apuca sa cumpar tot soiul de lucruri scumpe, atunci, cu siguranta, oamenii ar incepe sa ma imite, iar eu cred foarte tare in puterea exemplului", povesteste Kamprad, care locuieste intr-o casa modesta din Elvetia, mobilata in totalitate cu produse "Ikea" asamblate chiar de el.

Bea de trei ori pe an
In plus, desi are in garaj un Volvo de peste 15 ani, Ingvar foloseste extrem de des metroul si autobuzul. De altfel, aceasta din urma indeletnicire era cat pe ce sa il lase fara premiul de omul de afaceri al anului. Hainele prafuite ale lui Kamprad, precum si faptul ca a coborat dintr-un mijloc de transport in comun i-au indus in eroare pe bodyguarzii de la intrarea unui club de lux, care au ezitat destul de mult inainte sa ii dea voie sa intre la receptie. Aceasta nu este, insa, singura "excentricitate" a parintelui "Ikea". Invitat de primarul din orasul natal la dezvelirea unei statui care il reprezenta si rugat sa taie panglica, Kamprad s-a multumit sa adune funda si sa o inmaneze autoritatilor, indemnandu-le sa o recicleze si sa o utilizeze la urmatoarea ocazie festiva.
Fost simpatizant al nazistilor si fost alcoolic, suedezul marturiseste cu sinceritate ca a ajuns sa bea doar de trei ori pe an si ca isi scoate sotia, Margaretha, in oras, doar la restaurante ieftine si magazine unde se poate tocmi la pret. "Nu sunt un zgarcit", spune despre sine Ingvar, "uneori imi cumpar cate o cravata si o camasa, dar nu prea des".

Ia vezi...si ia aminte

0 comentarii


http://www.storyofstuff.com/

sâmbătă, 5 aprilie 2008

prietenii si banii

1 comentarii

Cornateanu Gabriel (4/5/2008 17:04:59): uite si tu ce jeg de om


Cornateanu Gabriel (4/5/2008 17:05:37): iris vlad: tu ca m-ai tinut aproape 2 ani cu 800 de mii asa ti-am facut nu? iris vlad: mega asa ti-a facut , nu? iris vlad: bine scafandre iris vlad: umbla tu cu amenintari iris vlad: sapt asta te sun si iti dau toti banii iris vlad: si sa-mi bag pula-n gura ta daca vreau sa mai aud ceva de tine iris vlad: inainte sa faci faze de cacat, mai intereseaza-te de soarta omului iris vlad: la ce sperietura am tras cu sanatatea direct in varfu` pulii ma doare de tine si de banii tai iris vlad: si nu ma fute la cap ca ne vedem des, ca nu-s nascut ieri, nu ma sperii si chiar nu-s singur in bucuresti iris vlad: o sa ne intalnim sa-ti dau banii, multumesc ca m-ai ajutat cand am avut nevoie sincer, si apoi ca m-ai scuipat cand chiar nu aveam nici o vina iris vlad: sper sa mearga tot fara in


Cornateanu Gabriel (4/5/2008 17:06:35): esti? iris vlad: bai tarane iris vlad: dupa 2 luni de stat in spitale ma intorc si gasesc mesaje de astea de cacat de la tine

"importante nu sunt intentiile, ci potentialul."

0 comentarii
Putin se defasoara la summit-ul NATO de la Bucuresti.





«De ce mai exista NATO?»
„NATO a fost creata cand exista un imperiu al raului – URSS. Ramane de vazut cine a avut dreptate atunci. Pactul de la Varsovia nu mai exista, blocul estic nu mai exista. Pentru ce exista NATO?“, a intrebat el subtil, mentionand ca motiv al existentei neproliferarea, armele de distrugere in masa, lupta impotriva amenintarii teroriste, dar cu precizarea ca fara Rusia nu se poate.

marți, 1 aprilie 2008

Sa pastram capetele de creta in Buc. si dupa summit.

0 comentarii

Sa pastram capetele de creta in Buc. si dupa summit au ba?
Esti de accord sa pastram capetele de creta in Bucuresti si dupa incheierea summit-ului NATO?
Sa ramana ca-s utili.
N-au ce cauta nenorocitii.










Nu e tocmai o petitie ci un mic sondaj.
Dat fiind ca de cateva zile, in ciuda masivelor restrictii de circulatie impuse in Bucuresti se circula extraordinar m-am gandit sa, sondez si eu pe ici pe colo.
Deci, sa mai ramana agentii detasati din tara pentru a dirija traficul sau sa-si vada de ale lor?

duminică, 30 martie 2008

NATO vs. romania

0 comentarii

astia fac curatenie si ordine in oras numai cand sunt astfel de evenimente ca in rest isi fac ei vile si isi cumpara masini, le trebuiau lor asa limuzine blindate? care o fi prostul care sa se riste sa intre la parnaie pentru un gunoi de politician de la noi? eu personal nu as da nici o flegma pentru gunoiele astea de oameni, inchid drumurile acum dar nu se uita in ce hal arata la cateva strazi mai incolo bucurestiul, vedeti intersectia de la lizeanu parca e dupa bombardament, misto ar fi sa le dea bin laden cateva avioane in summitul lor =))


Absolut fabulos ce se intampla in prafuita si aglomerata noastra urbe: mi-au asfaltat strada intr-o juma de ora!!!!!, nu am gasit nicio hartie sau PET sau kkt de caine prin centru pe jos, politisti fara burta la tot pasul, masini ridicate de pe trotuare, goddam, ciupiti-ma ca nu-mi cred ochilor.


Orasul arata asa cum trebuie sa arate, la cat mai multe summit-uri !


sa fi vazut vineri cand plantau panselute pe bd. unirii si puneau talas colorat (cred ca la prima pala de vant mai tare zboara in toate directiile, dar macar initial arata frumos). era o agitatie incredibila. astia nu fac treaba decat cand vin niste mahari. poate ar trebui sa vina la 2-3 luni ca sa fie si bucurestiul mai curat


Am trecut acum vreo ora pe la universitate pe trotuarul cu spit coltea...incredibil cum arata pe acolo.De fapt tot centrul arata incredibil.
Sa vedem cat tine asa.Or veni sa ia gazonu' dupa ce se termina summitu ?


voi nu va faceti curat in casa cand aveti invitati? pacat ca tine putin, se zice ca e om cel care pastreaza curatenia, nu care scuipa pe jos si dupa aia cand apare cineva, sare si freaca de zor


Si spre Casa Poporului arata impecabil, o tona de politisti peste tot, trafic lejer, e frumos


Vivat NATO!

vineri, 21 martie 2008

Daca Germania ar ataca romania, ce ai face?

1 comentarii

>
Daca ne-ar ataca nemtii..
Daca Germania ne-ar ataca, ai lupta pentru tara ta?
Evident.
Mai degraba pentru nemti.
As arde-o in albul pacii p-acolo.







mi-a pus frana...

0 comentarii

mi-a pus frana!

miercuri, 19 martie 2008

Un artist, o viata evaluata in $.

0 comentarii

Teo Peter, a fost ucis într-un accident provocat de către puşcaşul marin Van Ghotem, în noaptea de 3 spre 4 decembrie 2004.

În noaptea de 3 spre 4 decembrie 2004, în jurul orei 4.30, taxiul în care se afla Teo Peter a fost lovit în intersectia dintre Strada Polona si Bulevardul Dacia de un autoturism apartinând Ambasadei SUA, condus de puscasul marin Christopher Van Goethem. Teo Peter a murit pe loc, iar taximetristul a fost ranit. Van Goethem a refuzat sa i se recolteze sânge pentru stabilirea alcoolemiei. A doua zi, puscasul marin a fost dus la o baza militara a Statelor Unite. Fiind angajat al ambasadei, americanul a beneficiat de imunitate de jurisdictie penala pe teritoriul României. O luna mai tarziu, procurorii români au declarat ca puscasul marin american nu a respectat indicatoarele rutiere. Insa, in februarie 2005, un anchetator american trimis în România sustinea ca intersectia în care a avut loc accidentul era semnalizata defectuos si ca ciocnirea nu ar fi avut loc daca taxiul ar fi circulat cu viteza legala. Pe 4 septembrie 2005, Van Goethem a fost trimis în fata Curtii Martiale. În deschiderea procesului, avocatii americanului au anuntat ca îsi vor baza pledoaria pe ideea ca basistul trupei Compact nu a murit din cauza leziunilor provocate în acccident, ci din alte motive. La sfârsitul lunii ianuarie 2006, Van Goethem a fost gasit nevinovat si a primit doar o scrisoare de mustrare. In pledoaria finala, avocatii au aratat ca acuzarea nu a reusit sa demonstreze ca Teo Peter se afla în taxiul lovit de masina condusa de Cristopher VanGoethem, având în sprijinul lor si faptul ca ofiterul român de politie, pompierul de la descarcerare si soferul ambulantei, care au venit la locul accidentului, nu au fost citati ca martori.

Familia fostului basist al trupei Compact, Teo Peter, incearca, de mai bine de trei ani, sa faca dreptate in cazul mortii acestuia. Teo Peter jr a facut, ieri, publice ofertele financiare pe care americanii le-au facut chiar inaintea procesului in care sergentul american Christopher Van Goethem a fost gasit nevinovat pentru acuzatia de omor prin neglijenta. Astfel, în 2005, americanii au oferit familiei suma de 11.500 de dolari, iar în 2006, întelegând cât de mari sunt costurile funeraliilor, au marit suma la 16.500 de dolari pentru întreaga familie. “Nu este normal sa fim luati de prosti”, a declarat revoltat Teo Peter jr.

Sperand sa atraga atentia americanilor, în special a presedintelui George W. Bush, care va veni peste doua saptamâni la Bucuresti, pentru Summit-ul NATO, familia lui Teo Peter a prezentat, ieri, intr-o conferinta de presa, evolutia cazului accidentului in care fostul basist si-a pierdut viata. În urma procesului, care a avut loc în Statele Unite, la sfarsitul lunii ianuarie 2006, sergentul american
Cristopher Van Goethem a fost gasit nevinovat pentru acuzatia de omor prin neglijenta. Socanta
este atât decizia Curtii americane, cât si motivul care a stat la baza acesteia. Strigator la cer este ca avocatul sergentului american a reusit sa convinga juriul ca acuzarea nu a demonstrat cu probe ca Teo Peter se afla in noaptea de 3 spre 4 decembrie 2004 în taxiul lovit de masina ambasadei.

«Sunt furios pentru ca nu suntem respectati ca români»
“Van Goethem a fost declarat nevinovat pentru ca nu s-a putut dovedi ca tatal meu a fost în taxi la momentul accidentului (...) Nu este normal sa fim luati de prosti (...)”, a declarat, ieri, Teo Peter jr. “Van Goethem nu mai poate fi judecat niciodata, nicicum. Singura solutie a ramas sa acceptam propunerea autoritatilor americane”, a mai spus acesta. Teo Peter jr sustine ca, in anul 2005, inainte de proces, americanii le-au oferit 11.500 de dolari drept compensatie morala. Ulterior, în anul 2006, întelegând cât de mari sunt costurile funeraliilor, autoritatile americane au marit suma la 16.500 de dolari pentru întreaga familie. „Rezultatul este doar o compensatie morala, mai precis cuantumul acestor compensatii ar arata respectul americanilor fata de noi si de România. Are valoare de simbol“, a precizat fiul artistului. Acesta a mai adaugat ca procesul prin care a trecut familia artistului a fost unul umilitor, în care ei au fost trasi la raspundere, si nu vinovatul, Van Goethem, care nici macar nu si-a cerut scuze fata de ei pentru fapta sa. „Sunt furios pentru ca nu suntem respectati ca si români. Mi se pare extrem de grav, cu toate ca autoritatile române si Presedintia au facut demersuri, nu exista raspuns de la americani“, a subliniat Teo Peter jr. “Tot ce am primit de la americani a fost indiferenta. Nu s-au ocupat serios de rezolvarea acestui caz. Cred ca nu au gestionat corect cazul tatalui meu. Si asta ne dezamageste ca familie, dar si ca romani. Va cerem sprijinul sa atrageti atentia SUA ca România este un stat membru NATO si meritam respect, a mai spus fiul artistului. “Eu contez pe sprijinul presei si al opiniei publice din Romania. Sunt convins ca nici un roman nu este multumit cu aceasta situatie”, a conchis Teo Peter jr. “Ca roman mi se pare ciudat ca presedintele ne va vorbi curand despre importanta Aliantei...”, a concluzionat fiul artistului omorat de sergentul american.

După verdictul final al justiţiei americane, atât civilă cât şi militară, fostul şef al securităţii ambasadei SUA la Bucureşti a dispărut fără urmă.

Tnx USA!


UPDATE!


Pretul (in)corect: Americanii considera spargerea serverelor NASA de catre hackerul aradean de 1000 de ori mai scumpa decåt viata lui Teo Peter
n timp ce justitia americana i-a aruncat familiei lui Teo Peter firimiturile unor despagubiri pentru moartea cåntaretului, aceleasi autoritati de la Washington cer despagubiri de 1,6 milioane de dolari de la hackerul aradean care a spart sistemele informatice de stat din SUA. Cu alte cuvinte, moartea unui roman provocata de un american valoreaza 16.500 de dolari, iar intrarea neautorizata a unui roman in niste servere americane (prost securizate, de altfel, daca un hacker a reusit sa le sparga asa usor) este evaluata la 1,6 milioane de dolari. Adica de 1.000 de ori mai mult.

joi, 6 martie 2008

Unde esti tu Tepes Doamne?

7 comentarii
 

Aleasa cu o majoritate de 377 de voturi din 383 exprimate, mezina familiei Basescu este noul secretar general al Organizatiei de Tineret PD-L, un  partid de "succesuri".
Din strafundul geniului, preaintelepta ne "vorbesc" cateva "cuvinti".


"Unde esti tu Tepes, Doamne? Ca punand mana pe ei,
Sa-i impartzi in doua cete, de nebuni si de misei,
Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!"

duminică, 17 februarie 2008

Mesaj anti tampiti

0 comentarii
La manie, in urma unor mesaje tip MASS cu adevarat stupide, enervante si repetative primite pe messenger, am dat azi urmatorul mesaj:

" Incepand cu luna Aprilie 2008, directorul executiv YAHOO Inc a decis ca toti cei ce folosesc sistemul de comunicare Yahoo Messenger sa fie ucisi cu sange rece sau rapiti si vanduti pentru organe. Metodele se vor aplica cu intaietate manelistilor, idiotilor care dau mass-uri cum ca s-ar inchide serviciul si altor retarzi. Cu stima Jerry Yang, CEO and Chief Yahoo!"

...a plecat pe la 11:30 in urma acestei discutii:

ALEX ...: pâna pe 17 septembrie va trebui sa faci 10 puncte pe yahoo messenger ca sa poti fi gazduit pe yahoo.Spatiul pt. fiecare client va fi marit la 500mb. si serviciul de telefonie gratis.trimite la fiecare prieten din lista ta si acumulezi un punct instant.Clic dreapta pe grupul tau de prieteni din lista de mess(acolo unde scrie friends) si clic send message to all group si trimite acest mesaj tuturor.Fiecare va avea o semnatura si nu va fi sters .
Eu: ba
Eu: ce p**a mea marire la 500Mb
Eu: cand acum Yahoo are spatiu de gazduire NELIMITAT?
ALEX ... : nu stiu ba ca mi-a trimis si mie cineva asta
Eu: f**e-l sau f**e-o in gura
Eu: si se lasa

duminică, 3 februarie 2008

romania, jurnal de tara

0 comentarii
"In 1992, William B. Wood, geograf sef al Departamentului de Stat american (acum ambasador SUA in Afganistan), dadea publicitatii o harta cu noile granite ale statelor Europei, granite care ar fi trebuit modificate in virtutea intereselor strategice de dupa caderea blocului comunist.

Pe scurt, se preconiza ca: Scotia devine independenta; o parte a Irlandei de Nord se uneste cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franta; Tara Bascilor si Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide in zona de nord si zona de sud; Belgia se divide in Flandra si Wallonia; Cehoslovacia se rupe in doua; Kaliningrad va fi o zona autonoma in cadrul Rusiei; Kosovo se alipeste Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judete Dolj, Caras-Severin si Timis se desprind de Romania si devin o tara a tiganilor; partea vestica a Basarabiei revine Romaniei; partea estica a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devine zona autonoma 'Dniester' in cadrul Ucrainei."

"Imediat dupa '90, printre primii soldati profesionisti, asa-zisi MAC-i, adica militari angajati cu contract au ajuns indivizi dubiosi, care n-ar fi trebuit sa aibe dreptul la permis de conducere, darmite la o arma automata. Selectia pentru plecarile in misiuni externe era facuta arbitrar, de cele mai multe ori pe baza de spagi sau pile, de persoane care nu participasera niciodata la astfel de operatiuni. "In Arabia Saudita, in 1991, aveam la spitalul de campanie pe care il organizasem la Jubayl, pe malul Golfului Persic, un sergent care a gasit intr-un butoi un lichid pe care l-a considerat a fi alcool. Se stie ca in tara aceea consumul de alcool, sau chiar simpla participare la o petrecere unde s-a consumat bautura, se pedepseste cu ani grei de puscarie. De fapt era alcool izopropilic, un lichid de racire pentru frigidere. Individul l-a amestecat cu suc de portocale si l-a vandut. Rezultatul? Dupa o orgie bahica, paisprezece militari au violat o asistenta medicala din Caras-Severin. Femeia a murit. Avea un copil acasa. Alti doi filipinezi, care cumparasera "cocktail-ul" de la el au murit si ei. Cei 14 s-au intoxicat dar pana la urma au scapat. Nici unul n-a fost pedepsit sau macar trimis in tara. Repatrierea se facea prin obligatoriu prin Anglia, iar ei n-aveau nici pasapoarte, darmite vize. Nu s-a facut nici macar raport ca ne faceam de rusine in ochii englezilor care se ocupau de logistica noastra.”

Intr-o seara, la poarta spitalului improvizat intr-o aripa a aeroportului din Mogadiscio, doi militari malaezieni din fortele de mentinere a pacii, intreaba politicosi unde pot sa le gaseasca pe doamnele romance si care e pretul. Oamenii venisera la spitalul romanesc ca la bordel. Tot la asistentele noastre veneau si rusii, scrie in cartea sa doctorul Tocan. O scena antologica a fost aceea cand s-au trezit cu un egiptean impuscat in piept, constient, escortat de un american in civil cu un automat pe piept. Cand sa-l bage in cabinetul de radiologie constata ca usa e inchisa pe dinauntru. "Am ciocanit, apoi am batut cu pumnii, cu picioarele, am strigat... Degeaba. Ne-am asezat si dupa 20 de minute o asistenta a deschis usa. Pe jos erau niste cearcerafuri mototolite si pe geam tocmai sarise un militar egiptean. A doua zi la gatul femeii aparuse un lantisor de aur


Ascultand povestea iubirii lor, am putea spune ca sunt suflete-pereche si ca le era menit sa se intalneasca, chiar daca Vio a cautat ceva mai mult pana sa-si gaseasca jumatatea. Cei doi sunt
nascuti in aceeasi zi, pe 19 martie, doar ca la 35 de ani diferenta. Au acelasi semn din nastere,
un strugure pe mana stanga si spun la unison ca sunt compatibili din toate punctele de vedere. Ca in orice cuplu, nu exista dragoste fara scantei, indragostitii “degustand” din plin momentul impacarii. “Este extrem de greu sa mentii o relatie, mai ales ca noi suntem impreuna de atata vreme, dar merita.

Cei doi au stat minute bune suparati unul pe celalalt, ca urmare a « amabilitatilor » pe care si le-au spus imediat dupa accident. La final au hotarat sa se impace, de ochii presei. Culmea, masina lui Pacuraru a mai fost apoi lovita inca o data, in aceeasi parcare, de catre o soferita. Pentru ca nimeni nu mai era de atent, aceasta a profitat si a disparut rapid.


Desi au trecut aproape trei saptamâni de la moartea dubioasa a elevei de 17 ani, gravida, cu o punga de nylon pe cap, legata la gât cu cablul unui incarcator si cu mâinile incatusate in spate, anchetatorii nu au rezolvat inca cazul.

sâmbătă, 19 ianuarie 2008

Un proiect de care suntem mandri

3 comentarii


Proiect pentru copiii saraci,
o idee, un gand, grija, preocuparea, dorinta de a ajuta, transparent materializate intr-un proiect.
"Un copil care nu are calculator astazi va fi un sclav maine" sustine prietenul meu BenAmi.
   Proiectul este contributia noastra la viitorul oricarui copil. Nu cautam faima, nu cautam recunoastere sau macar recunostinta, cautam oameni de bine si copii care au nevoie de ajutorul nostru. Nu suntem organizati dar suntem transparenti, nu avem ierarhie, suntem prieteni.

   Citez un articol recent din Romania Libera:

» Mai multi tineri din Bucuresti au lansat pe un forum de discutii de pe internet un proiect
prin care doneaza calculatoare copiilor saraci din Romania.

» Forumistii strang piese de calculator daruite de oameni din toata tara, le asambleaza, iar sistemele gata montate sunt duse acasa la pusti destepti, dar provenind din familii modeste.

» Actiunea, care dureaza de aproape doi ani, se desfasoara exclusiv pe internet.
Aproape 70 de copii din Romania si doua scoli de la tara au primit sisteme IT din
partea voluntarilor.


"La scoala avem doua calculatoare, unul la fete si altul la baieti. Ne jucam cu randul.
Mie imi place sa umblu la calculator... si la sora mea ii place, da’ ea nu stie sa umble." Gatuit de emotie, aproape sa-l podideasca lacrimile, Anton, un pusti de 13 ani din satul Vlasceni, judetul Dambovita, priveste uimit la vlajganii care nu se stie de unde au aparut si ce cauta in
casa lui, dar au fiecare in mana un monitor, o unitate, o tastatura, un mouse. Anton
o intreaba din ochi pe maica-sa, dar femeia e prea emotionata, evita privirile copilului
si incearca sa se faca utila oaspetilor neasteptati: le aduce un scaun, cauta un prelungitor, ii intreaba daca au suficienta lumina. O intreaga agitatie s-a iscat in saracacioasa gospodarie a familiei Vasile. Afara, vecinii infrunta cu stoicism ploaia mocaneasca de toamna tarzie
si se strang ciorchine la gard. "La ce emisiune o fi castigat Emilia si ce le-or fi adus
oamenii astia de la Bucuresti?" "De ce ati venit, mai, baieti?", indrazneste o intrebare
un taran mic de statura si negricios. Tipul imbracat cu haine de oras si cu un teanc de
CD-uri in mana ii spune omului ca au venit doar sa-i aduca un calculator lui Anton,
raspuns care nu-l lamureste pe negricios – asta vazuse si el, ca doar stie ce-i ala calculator.
Ce nu intelege este de ce au venit tocmai de la Bucuresti sa-i faca o bucurie asa de mare
baiatului vecinei. In timp ce afara misterul atinge cote OTV-iste, in casa lucrurile
s-au lamurit, Anton sta frumos in fata computerului, iar unul dintre oaspeti ii arata cum functioneaza sistemul. "asta este calculatorul tau, uite aici sunt jocurile, dar poate inveti
sa faci si altceva cu el, nu numai sa te joci. Ai inteles? Bine, noi acum trebuie sa plecam. La revedere, Anton!" Baietii isi iau la revedere si se indreapta grabiti spre masina, sub
ploaia care continua sa cada, parca mai inversunata. Autoturismul porneste, patineaza
putin pe ulita – care in dimineata respectiva se transformase intr-o mocirla – si, poticnit,
o apuca spre Bucuresti. Din poarta, Anton se uita dupa masina cateva secunde, apoi se
intoarce fuguta in casa, sa bage un "Need for Speed", lasand-o pe maica-sa sa dea lamuririle necesare vecinilor. Oboseala il va darama doar seara tarziu, dupa mii de kilometri virtuali de
raliuri spectaculoase, si va adormi cu gandul la ziua de maine, cand le va povesti colegilor de la scoala cum au venit la el niste oameni de la Bucuresti si i-au adus un calculator pe care
sa se joace cat are chef. Intr-o vagauna din Romania, intr-un sat prapadit din judetul
Dambovita, fara asfalt, canalizare sau apa curenta, un copil de 13 ani a intrat in randul lumii.

Suflete mari
Anton nu este decat unul dintre cei aproape 70 de pusti care au fost ajutati de grupul de
tineri din Romania care au lansat acest "Proiect pentru copii saraci". Fara a fi organizati in nici o forma asociativa, fara sa ceara sediu sau fonduri de la institutiile statului, fara sa faca proiecte sau PR si sa se laude in gura mare cu binele pe care-l fac ei in lume, oamenii despre care vorbim au pus bazele unei actiuni ce poate fi luata ca exemplu de toti cei care se pretind activisti ai societatii civile. Totul a inceput in martie 2006, cand pe forumul de discutii al site-ului "Computer games" a aparut urmatorul mesaj: "M-am gandit ca poate AIWA vrea sa mai
iasa din monotonie si sa patroneze un proiect de ajutorare pentru un copil pe care cineva de pe forum il stie atat de sarac si bun la invatatura incat sa-si doreasca un calculator – asa cum poate fiecare dintre noi stie ca si l-a dorit pe primul! si poate ca donatorii se vor intalni in acel moment, apoi vor merge la o bere, oleaca mai multumiti de viata asta. Cu putin noroc, am putea face o astfel de actiune pe trimestru, de ce nu pe luna. Asa, din putinul fiecaruia... Cat de zgarciti sa fim sa nu avem cate ceva care merge, dar de care ne putem dispensa? Mai solicit ajutorul unui suflet mare la care sa se stranga componentele si care sa le asambleze. Eu am sa donez un monitor de 15" – nu excelent, dar suficient. Putem sa facem asa ceva impreuna?". Cel care a postat mesajul are nick-ul "Ben Ami", este unul dintre forumisti, iar AIWA – cel caruia i se solicita "patronarea" actiunii –este administratorul forumului. Propunerea s-a bucurat de un real succes.
Din martie si pana in ziua de astazi, sute de "internauti" (si nu numai), din toate colturile
tarii, au donat componente de calculator. Unii dintre ei si-au sacrificat din timpul liber pentru a asambla aceste piese astfel incat din ele sa iasa un sistem functional. Altii au pus la dispozitie o incapere din casa pentru a depozita componentele care, in timp, s-au adunat.
Oferta a fost foarte mare astfel incat, nu dupa mult timp, au avut nevoie de spatii adecvate pentru depozitarea monitoarelor, a unitatilor si a celorlalte componente.
Acum nu se mai primesc orice componente, ci doar cele care au un nivel de performanta rezonabil, la proiect au aderat si firme care au adus calculatoare second hand,
fara a dori sa li se mentioneze numele.

Totul e la vedere
Pentru a nu exista nici un fel de suspiciune, totul se desfasoara la vedere: donatiile se contabilizeaza pe forumul de la "Computer games", propunerile de copii care urmeaza sa fie ajutati se dezbat tot pe forum, iar deciziile se iau tot acolo. Oricine poate propune subiectul donatiei, iar pozele copiilor care au fost ajutati se posteaza, evident, pe forum, astfel incat cei care au donat sa aiba garantia ca lucrurile au ajuns unde trebuia. "In viata reala iti scapa o gramada de amanunte, dar pe net nu se poate intampla acest lucru deoarece tot ce ai facut ramane scris acolo, inclusiv IP-ul tau. Deci treaba cu tepele nu prea tine. Apoi este AIWA, administratorul forumului, care are grija sa-i «baneze» (sa le interzica accesul pe forumul de discutii) pe cei care ar vrea, eventual, sa profite si sa ceara ceva, desi nu sunt intr-o situatie grea, cum sunt copiii astia pe care noi vrem sa-i ajutam", spune cel care se recomanda "Ben Ami" si care este initiatorul de proiect. In decursul celor aproape doi ani care au trecut de la lansare, voluntarii de pe site-ul "Computer games" au ajutat si scoli din mediul rural sa se racordeze la civilizatie, cum ar fi scoala din comuna Ulmi, judetul Braila, care a primit zece calculatoare, sau cea din localitatea prahoveana stefesti, unde au donat 14 computere, un server si o imprimanta.

"Un copil care nu are calculator astazi va fi un sclav maine"
"Proiect pentru copii saraci" nu are ceea ce s-ar putea numi lideri, in sensul propriu al cuvantului. Multi dintre cei mai activi participanti nu se cunosc personal, fiind din orase diferite. Cel care-si spune "Ben Ami", pe numele real Bogdan Adrian Mihai, este insa omul de la care a plecat aceasta actiune si care acum o coordoneaza, prin intermediul internetului. "Ben Ami" nu este nici pe departe un om instarit. Are 39 de ani, este de profesie inginer biotehnolog, doctorand, si locuieste cu prietena lui intr-o camera de camin din Agronomie. "Cred ca un copil care astazi nu are calculator va fi maine un sclav. De aceea m-am gandit sa le propun acest proiect celor de pe forumul «Computer games», acolo unde eu intram frecvent, dar am postat mesaje asemanatoare si pe alte forumuri. Incetul cu incetul, s-a cristalizat aceasta actiune, fiecare a adus cate putin, iar astazi putem spune ca am ajutat peste 60 de copii din toate colturile tarii. Copii saraci, fara posibilitati – nu s-a intamplat pana acum sa ajungem intr-o casa bogata, frumoasa, aranjata. Cred ca nimeni nu ar fi intrat in casa aia", spune "Ben Ami". Un alt participant activ este cunoscut pe internet sub nick-ul "jigodie" – pe numele lui
adevarat Razvan Diaconu, de profesie consultant de vanzari. "Am intrat in aceasta actiune pentru ca am vazut ca are efect, are o finalitate", crede Razvan. "Erau foarte multi pe internet care vroiau sa vanda piese de calculator mai vechi, dupa ce-si cumparau unele noi. Cereau preturi derizorii pe ele, dar nici macar cu preturile astea derizorii nu reuseau sa scape de niste componente. Am fost sigur ca multi dintre ei vor fi de acord sa le ofere gratis daca stiau ca vor face bine unui copil", spune si Dragos Dinescu, de profesie inginer electronist, unul dintre
cei care se ocupa de asamblarea calculatoarelor pentru cei mici. Voluntarii de la "Proiect pentru copii saraci" au contributii diverse – unii depoziteaza acasa componente de calculator, cum este de pilda Mihai Gras, altii contribuie chiar cu bani pentru transport sau pentru cumpararea acelor piese care nu au fost donate si sunt indispensabile unui sistem, cum este
de exemplu Christian Scholtes.



REMARCATI
» SelecTionaTi pentru exemplificare

Chiar daca voluntarii de la "Proiect pentru copii saraci" au preferat discretia, succesul activitatii lor nu a scapat neobservat. O mare companie romaneasca a selectionat acest proiect pentru a-l prezenta intr-o emisiune-concurs, astfel incat exemplul forumistilor sa poata fi luat si de altii. Varianta video a acestui reportaj va putea fi vizionata in cadrul emisiunii "Respect pentru viitor", difuzata duminica aceasta, de la ora 15.20, de Realitatea TV.

   In realitate insa, pe langa sistemul primit de Nicoleta si Anton in acea zi am donat inca 
un sistem, cel de-al doilea la trei fetite dragalase, vecine cu cei doi frati, crescute doar de mama care se confrunta cu mari probleme financiare.  Ben ne face sa plecam mereu cu cate doua sisteme la noi, unul de back-up in caz ca cel propus pt donat ar pati ceva de la transport sau cine site ce cauza, in acest caz, preocuparea lui a dat roade, cele trei fetite fiind foarte incantate de cadoul nostru.

  Proiectul este deschis, si tu poti face parte din acesta. Nu-ti cerem nimic, doar timp, dragoste, dedicare. Ajuta un copil, explica-i, ofera-i o parte din cunostintele tale, fa-i un CD util,
construieste-i un calculator.Ofera-i putin timp unui copil sarac. Asta te face parte integranta a
Proiectului pentru copiii saraci.

Link-uri:
 http://forum.computergames.ro/4-publicitate/179351-proiect-pentru-copiii-saraci.html
 http://www.romanialibera.ro/a115608/actiunea-calculatoare-pentru-copii-necajiti.html