joi, 20 noiembrie 2008

Este imprumutul de bani cea mai eficienta metoda de a-ti testa prietenii sau nu?

9 comentarii



Va relatez doar trei cazuri:

#1 Bogdan, cel mai bun prieten al meu din generala, liceu, primii ani de facultate, mi-as fi dorit sa fim si acum prieteni dar banii, banii au intervenit.
Acum ani buni, vreo 4-5, Bogdan avea ceva probleme, avea nevoie de bani.
Eu eram la mare stramtorare deasemenea dar i-am dat 100Euro sa-si platesca datoriile, fara sa-mi ceara macar. Nici nu s-a pus problema cand o sa mi-i dea inapoi, stiam ca o va face.
Surpriza!
Bogdan nu mi-a inapoiat nici acum banii. Trist e ca m-a lasat cu ochii`n soare la nevoie dupa ce m-a asigurat ca ma pot duce la bancomat sa-i ridic a doua zi. Nici macar nu am insistat, l-am intrebat doar daca poate, aveam probleme.
Teapa..banii nu erau iar Bogdan nu ma mai cauta. Probabil de rusine.
Partea si mai trista e ca am pierdut un prieten. Asta ma doare.

#2 Anca, o fosta iubita. Dupa ani de la despartire, incepusem sa ne vorbim, redevenisem amici, credeam eu. Intrase intr-o incurcatura cu sora ei si ii era jena, avea 100 Euro datorie fata de ea dar nu banii erau problema ci prietenul ei care ii ceruse si oarecum evita sa-i dea inapoi.
M-am oferit sa o ajut. Apoi i-am platit o datorie de 1.500.000, poveste complicata dar am vrut sa o protejez. In total cam 500RON (suma blestemata).
Acum Anca nu imi mai vorbeste.
Nu banii ma intereseaza, nici faptul ca are pe cineva...dar am pierdut inca un prieten.

#3 Dorin, cu el am copilarit la bunici la tara si ne-am trait vacantele de vara distrandu-ne p-acolo ani buni. Anul trecut m-a sunat disperat sa ii dau 20 de milioane ca are mari belele cu gazda si ca e "groasa rau". Se intampla Joia iar Luni urma sa am banii inapoi.
Ceva m-a facut sa nu ii dau 20 ci doar 5 dupa ce m-a asigurat ca ii ajung pt moment, v-am zis, e blestemata suma.
Am fugit repejor la banca si i-am pus banii.
I-am pierdut, l-am pierdut si pe el.
Mi-a spus o poveste lacrimogena dar cu toate astea nu mai da un semn, nu mai raspunde la telefon...nimic.
Basca odata l-am sunat sa vad daca e bine, daca mai are nevoie de ajutor (prietena lui suferise o operatie) dar inainte sa il intreb eu sare el si-mi zice ca maine voi avea banii.
E un maine perpetuu...


Aici am relatat doar trei cazuri din zecile. Nici nu stau sa-mi bat capul pentru celelalte sume mici cu care mi-am ajutat prietenii. De la unii am primit banii la timp, de la unii tarziu sau foarte tarziu iau de la altii deloc.
Probabil unii veti spune ca sunt prost. Poate. Eu ma consider sufletist si imi ajut prietenii cu drag. Imi placea sa cred ca-mi sunt prieteni.
Toti aveau probleme cand i-am ajutat, poate au si acum. Nu ma doare deloc pierderea banilor. A prietenilor da.

Acum...intrebarea este, e eficienta metodata asta de a-ti selecta prietenii ori nu?
Pana la urma pierzi niste bani dar afli un raspuns cert. E ca si cum ai plati pentru el.

Am un prieten care zicea...Razvan, gandeste-te ca aia e valoarea lor, cu suma aia i-ai cumparat si gata.

Eu nu vroiam sa va pierd prietenilor...niciodata.

duminică, 16 noiembrie 2008

Arca lu` Noe

0 comentarii

În anul 2008, vine Dumnezeu la Noe, care trăia liniştit în Australia: - Noe, pământul s-a umplut de răutate şi oamenii M-au uitat. Vreau să-mi construieşti o nouă Arcă, pentru că Potopul va veni iar. Să iei din fiecare specie câte un exemplar mascul şi femelă. Ai la dispoziţie şase luni de zile!

După şase luni, se uită Dumnezeu pe pământ şi-l vede pe Noe plângând în grădină. - Noe!!! Sunt pe cale să încep Potopul, unde este Arca??? - Iartă-mă Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat între timp … Am nevoie de autorizaţie de construcţie. Mă tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat în judecată pentru că am încălcat planul de urbanism construind Arca în grădina mea şi astfel am încălcat normele de înălţime.

Apoi compania de electricitate a cerut să pun ipotecă pe Arcă în vederea acoperirii costurilor de transport şi de mutare a liniilor de înaltă tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansată la apă. Degeaba le-am spus eu că va veni marea la mine, nu m-au crezut.

Să fac rost de lemn, altă problemă. Este interzis să tai lemn din pădurile învecinate deoarece acolo trăieşte bufniţa cu pete care-i o specie protejată. Am încercat să-i conving pe ecologişti că tai lemnul tocmai pentru a salva bufniţa, dar nici n-au vrut să stea de vorbă cu mine.

Când am început să adun animalele, am fost dat în judecată de un grup de activişti pentru protecţia animalelor. Ei susţineau că ţin animale sălbatice sechestrate împotriva voinţei lor, şi de asemenea au susţinut că, să pun atâtea animale într-un spaţiu atât de mic, înseamnă cruzime asupra lor.

Apoi Ministerul Mediului a spus că nu am voie să construiesc Arca până când reprezentanţii lor nu fac un studiu de mediu şi implicaţiile pe care Potopul Tău le poate avea asupra mediului. Încă am un proces în derulare cu Ministerul Muncii, deoarece încă nu m-am hotărât câte minorităţi ale grupurilor etnice să angajez pe şantier, iar Blocul Sindical nu mă lasă să-mi folosesc la construcţie copiii deoarece nu fac parte din Sindicat şi nu au certificare ISCIR pentru construcţia de Arce.

Ca să fie totul şi mai rău, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile, deoarece susţin ei că vreau să părăsesc ţara cu specii de animale pe cale de dispariţie. Aşadar Doamne, iartă-mă, dar îmi trebuie cel puţin zece ani ca să fac tot ce mi-ai zis.

Dintr-o data cerul se lumină, norii dispărură, iar soarele apăru din nou strălucitor pe cer.

- Doamne, să înţeleg că nu ne mai distrugi lumea? - Nu Noe, se pare că mi-a luat-o guvernul înainte…

De AICI