Ca romania este o tara in deriva, un mastodont fara identitate, ciuntit de interese si nepasare nu o poate contesta nimeni. Ca romanii sunt un popor fad, fara identitate, fara sa-si fi lasat amprenta in istorie, fara ceva notabil in parcursul sau, la fel nimeni nu o poate contesta. Atunci de ce ziua romaniei, de ce ar trebui sa ne bucuram cand sarbatorim aceasta tara? Intreb toate astea pentru ca sincer, mi-ar folosi o mana de ajutor, cineva care sa imi spuna de ce sa ma bucur azi?
Gasesc putin ingrat a mi se cere sa ma bucur pentru tara care nu face altceva decat sa-mi omoare spiritul, pentru poporul care nu face decat sa pangareasca acest meleag minunat.
Faptic traim in tara unde mor cei mai multi oameni pe sosele, in spitale ori ucisi pe trecere de bezaidele cu bani. Nu apreciem sportivii sau olimpicii, nu avem pasare fata de cei cu handicap ori cei la nevoie. Suntem obisnuiti sa fim mintiti, tradati, furati, batjocoriti iar ori de cate ori primim respect, apreciere, onoare, reactionam cu retincenta si violenta. In care politia e o adevarata forta de opresiune, unde clasa politica e perpetuu preocupata in a-si umfla averile cu, concursul unui popor docil si vesnic nestiutor. Acelasi popor care nu apreciaza frumosul, popor pentru care arta, spiritul civic, performanta, vointa, in fond normalitatea, sunt termeni cu, care nu se poate asocia dar care se lasa incantat de manele, mitocanie, grosolanie si non valori. Stiu, multi nu suntem asa dar poporul, majoritatea, este ceva grosolan si las.
La 20 de ani de la "disparitia" unui sistem folosit abuziv drept jutificare pentru fardelegile si anomaliile pe care le traim azi, suntem mai rau, mai goi, mai saraci.
Nu avem puterea de a conglomera un gand constructiv, de a intretine o normalitate, de a aprecia, de a avea identitate si totusi alegem o zi in an in care sa ne manifestam deschis pornirile canibale si obiceiurile defaimatoare. Mici, gratar, bere si scandal. Mizerie. Asta e romanul.
Postări
