Ce titlu sa ii pun?

"S-ar zice ca astazi tinerii romani cei mai valabili sunt scarbiti de propria lor tara. "

Neagu Djuvara

Adevaratul imn turistic al romaniei.

Care vi se pare mai potrivit pentru a promova imaginea romaniei in lume?

Varianta 1: The end of choice




Varianta 2: Come to Bucharest
CLICK AICI

Varianta oficiala

oameni la metrou

genial CLICK

Călător străin prin România

Mituri și realități izbitoare, munți înalți și mare capricioasă, amestec de Orient și Occident, o țară a contrastelor, aceasta ar putea fi definiția empirică a României. Iubită de unii, apreciată de alții și hulită de cei care au avut parte de experiențe nefericite sau doar sunt ușor influențabili, țara lui Dracula, a lui Ceaușescu sau a lui Hagi atrage în continuare turiști și dă naștere multor povești care confirmă sau infirmă păreri deja formate. Brandul de țară a fost o experiență eșuată și, în lipsa unor opinii avizate și a unei etichete puternice, care să vândă produsul turistic numit România, lumea este servită cu povești mai mult sau mai puțin obiective și cu sfaturi mai mult sau mai puțin avizate.


”Fii atent la copiii care vor să îți distragă atenția sau la pseudoartiștii îmbrăcați în polițiști care vin și îți cer pașaportul sau portofelul.
Dacă cineva îmbrăcat în haine de om al legii îți arată o insignă și pretinde că este polițist, ar trebui să te gândești de două ori înainte de a te lăsa păcălit. Niciun polițist nu ți-ar cere să vadă banii sau cărțile de credit. Dacă ai dubii, roagă-l pe respectivul om al legii să te însoțească până la cea mai apropiată secție de poliție.
Călătoria cu taxiul ar trebui evitată cât de mult posibil, având în vedere că, cel mai adesea, turiștii străini sunt înșelați de șoferii de taxi. Dacă nu ai altă alternativă de transport, încearcă se chemi taxiul prin telefon, notează numărul acestuia și stabilește prețul dinainte.
Dacă ești femeie, nu merge niciodată singură pe stradă și nu te îmbrăca extravagant sau sumar- topurile și pantalonii scurți atrag cu siguranță atenția. Hărțuirea sexuală este o problemă binecunoscută în București.
Ar fi bine să fiți atenți la minoritari, în special la cei cu pielea închisă la culoare, cunoscuți drept ”romi” sau ”țigani”. Aceștia sunt supuși discriminării chiar și în țara lor.
Homosexualitatea este legală în România, dar discriminarea rămâne, mai ales dacă manifestările afective sunt făcute în public. Mulți români păstrează o atitudine conservatoare față de problema orientării sexuale”.

Toate acestea sunt sfaturi de călătorie cuprinse în volumul ”Let's Go: Eastern Europe” (”Hai să mergem în Europa de Est!”), publicat anul trecut, și care oglindește percepția pe care o au unii occidentali despre România.

Și nu sunt singurele de acest fel. Forumuri și chiar site-uri specializate de turism par divizate atunci când vine vorba despre România, despre oamenii săi și despre ce are de oferit această țară aflată la răscruce de civilizații.
Între vampiri și parfum parizian.

Mulți o cunosc drept locul natal al lui Dracula și ”este greu să-ți imaginezi că România ar putea fi populată de altceva decât de ființe băutoare de sânge, cu aripi și voci înfiorătoare”.

Această părere preconcepută este infirmată de multe dintre site-urile de turism. Tripwolf.com îi învață pe doritori că orice călătorie reușită începe din Capitală, iar Bucureștiul este ”orașul parcurilor și al bulevardelor pariziene, dar și al contrastelor grotești, cum ar fi Palatul Parlamentului”.

România, țară divizată

Când vine vorba despre o părere obiectivă, aceasta nu este, de cele de mai multe ori, deloc măgulitoare.

”Eu împart România în două: a) românii, cei care sunt europeni, asemenea nouă; b) țiganii români, acel ”ceva” pe care îl aruncă în Europa așa cum arunci un gunoi... Hei! dacă vouă nu vă plac, să știți că nici nouă... așa că nu credeți că ar fi mai bine să îi țineți la voi în țară?”, răspunde cel care semnează pe forumul Debate Europe cu pseudonimul ”SirArthur”. Întrebarea era ”Ce părere aveți despre România și despre români?”.

La același subiect, un portughez face câteva lămuriri asupra termenului ”rom”: ”În Portugalia nu-i numim nici ”roma” și nici ”rroma” - pentru noi acest cuvânt se referă strict la capitala Italiei. Le spunem pur și simplu ”români” și nu folosim termenul ”țigan”.

Eduard, spune, pe aceeași pagină, că nu știe absolut nimic despre România și nu are niciun interes să afle ceva despre această țară europeană. Singura sa temere este că va fi nevoit să plătească taxe mai mari ”pentru ca alți străini cu care nu am nimic în comun să poată fi controlați de la Bruxelles”.

Pe virtualtourist.com România este tratată amplu și cu profesionalism din punct de vedere turistic - restaurante, hărți turistice, modalități de cazare, magazine și obiceiuri locale. Pentru mai multă credibilitate, sunt publicate și păreri ale turiștilor. Cele mai multe dintre ele sunt pozitive.

Străinii preferă Ardealul

”Este o țară cu aspecte gotice”, spune un turist belgian, care a vizitat anul trecut Brașovul. ”Oamenii sunt deschiși, calzi, primitori”, adaugă el. Fascinați de mitul lui Dracula, străinii caută pretutindeni ”semne” ale trecerii celui mai vestit vampir.

Sibiul, Timișoara, Aradul, Brașovul sunt numai câteva dintre destinațiile lor preferate. Aici este vizibilă și unanim recunoscută amprenta occidentului. Mai mult, americanii, mari amatori de călătorii, dar și de investiții în imobiliare și terenuri, știu să recunoască valorile României. Sibiul, fostă capitală culturală europeană în 2007, este recomandat de presa internațională ca destinația ideală de vacanță.

În plus, revista „Forbes“ le recomandă americanilor să se mute într-un loc idilic, însă, puţin cunoscut lor: Mărginimea Sibiului. Atmosfera rustică din jurul Sibiului i-a convins pe specialiştii „Forbes“ să includă urbea în clasamentul celor zece oraşe europene în care americanii merită să se mute.

Chiar dacă nu au inclus-o în clasament anul acesta, jurnaliştii britanici amintesc şi de cetatea medievală a Sighişoarei, destinaţia ideală, în cazul unei vacanţe în mijlocul naturii.


Așadar, România rămâne, în ciuda prețurilor ridicate practicate de operatorii de turism și dincolo de contraste, o destinație favorită pentru călătorii din întreaga lume.

romanii...

"Veneau cu o măsuţă pe roţi, învelită cu o pânză albă. Sub pânză erau instrumentele de tortură". La mare preţ era vâna de bou, cu care Dombrovschi a fost bătut nu o dată până când a leşinat. Lumea românească se schimbase mult, şi se schimbase în rău."


"Nu-mi place felul în care arată România azi, dar ştiu că nu se putea altfel după 60 de ani de îndobitocire. Am fost mereu la vot, n-am lipsit niciodată, cum să lipsesc? Face parte din libertatea mea, generaţiile tinere trebuie să ştie că ăsta e un drept câştigat cu greu. Eu mă duc la vot, chiar dacă n-am cu cine vota. Altfel, n-aş îndrăzni să mă plâng după aia de unul sau de altul"
Oleg Dombrovschi, fost deţinut politic

Cel mai profund experiment.

Un barbat si-a pus o sapca pe cap, a intrat intr-o statie de metrou si a inceput sa cante la vioara; era o dimineata friguroasa de ianuarie. Timp de 45 de minute a cantat 6 piese de Bach. In acest timp, aproape o ora, au fost filmati 1097 oameni trecand pe langa el, multi dintre ei in drum spre job-uri.

Doar trei minute au trecut si un barbat de varsta mijlocie a remarcat ca se aude un muzician cantand. A incetinit mersul apoi s-a oprit cateva secunde... insa si-a reluat grabit mersul spre programul zilnic.

Un minut mai tarziu, violonistul a primit primul dolar bacsis: o femeie i-a aruncat banul in palarie fara a se opri din mers.


Cateva minute mai tarziu, cineva s-a rezemat de zid sa-l asculte, insa barbatul si-a privit ceasul si si-a continuat drumul. In mod cert, intarzia la munca!

Primul care i-a acordat intradevar atentie a fost un baietel de 3 ani. Mama sa mergea grabita mai in fata si s-a infuriat cand pustiul s-a oprit . Intr-un final, a reusit sa-l urneasca din fata violonistului si sa-si continue drumul, desi copilul a ramas cu capul intors tot timpul spre muzician. Situatia s-a repetat si cu alti copii. Toti parintii, fara exceptie, i-au obligat sa-si continue drumul.

In cele 45 de minute in care violonistul a cantat, doar 6 persoane s-au oprit pentru a-l asculta o vreme. Cam 20 dintre ei i-au oferit bani fara a-si incetini pasul. A strans 32$ si 17centi. Cand a terminat si s-a asternut tacerea, nimeni n-a remarcat. Nimeni n-a aplaudat, nimeni n-a facut un semn de apreciere.

Nimeni nu stia ca violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni violonisti din lume. A cantat cele mai dificile piese care au fost compuse vreodata pentru vioara cu un instrument care valoreaza astazi mai mult de 3,5 milioane dolari.

Cu doua zile inainte de a canta in metrou, Joshua Bell a cantat cu casa inchisa (s-au epuizat toate biletele) in teatrul din Boston desi un bilet costa in medie 100$.


Este o poveste reala. Joshua Bell cantand incognito metrou a fost un experiment organizat de Washington Post pe 12 ianuarie 2007 in statia de metrou L`Enfant Plaza din Washington D.C. ca parte a unui experiment social despre perceptie, gusturi si prioritati ale persoanelor. Intrebarea era aceasta: intr-un loc banal si la o ora inadecvata mai apreciem frumusetea? Sau n-o mai apreciem? Recunoastem un talent intr-un context neasteptat?

In realitate, din cei 1097 calatori de la metrou unul singur, o femeie l-a recunoscut pe Joshua Bell, l-a ascultat pret de cateva minute bune si i-a oferit 20 de dolari (in afara de cei 32,17 mentionati mai sus).

Ne-am dat dracu

Recenta prostittutie politia din tara asta obosita nu m-a mirat deloc, era de inteles, ciolanul e al dracului de mare si de gustos.
OK..am vazut, am trait, am acceptat, stim cu totii, indiferent ce alegi rau va fi. Asa a fost in romania de pe vremea Regelui Carol I. Din acele vremuri timpurii (1914) romanii au de ales intre rau, foarte rau, extrem de rau si cel mai rau. Ce motiveaza acest popor sa aleaga varianta cea mai proasta niciodata n-am stiut si probabil n-am sa aflu. Dar mai rau ca azi...!
Ceausescu a fost o mangaiere suava pentru tara asta fata de cei ce tocmai au venit. Inteleg, democrati, sociali, ideologii, doctrine, minciuna, hotie, toate si-au dat mana azi.
Ce nu inteleg e cum suportam.

Pe scurt; hotii s-au instalat, hotii cei mari.

Adreian Videanu a ajuns ministru. Vai de noi! Astept bancnotele cu borduri pe ele sau ma astept chiar ca leul sa se numeasca bordur mai nou. Are cel putin patru ani sa faca schimbarile.

Elena Udrea, intruchiparea incompetentei si a mahalagismului politic a reusit, turismul e al sau. Printre poiectele sale se numara parcarile Dalli de pe autostrazi, din curtile oamenilor si defrisarea masiva de paduri cu scopul de a construi si mai multe parcari Dalli. O fi scos-o el Oprescu din Bucuresti dar acum toata tara e a ei.

Vasile Blaga la dezvoltare? Doamneee de ce noua, de ce tocmai noua?!? Suntem cel mai inapoiat popor din Europa, cel mai sarac si needucat iar Tu ne pui unu` d-asta sa ne "dezvolte"?

Radu Berceanu ne va transporta. Romani..d-abia acum vin autostrazile scumpe. Nu va pripiti, nu va bucurati. E vorba tot de autostrazi pe hartie.

mircea badea

" o mare masa de fraieri sunt condusi, jefuiti...da` o mica gasca de smecheri."

Este imprumutul de bani cea mai eficienta metoda de a-ti testa prietenii sau nu?

Va relatez doar trei cazuri:

#1 Bogdan, cel mai bun prieten al meu din generala, liceu, primii ani de facultate, mi-as fi dorit sa fim si acum prieteni dar banii, banii au intervenit.
Acum ani buni, vreo 4-5, Bogdan avea ceva probleme, avea nevoie de bani.
Eu eram la mare stramtorare deasemenea dar i-am dat 100Euro sa-si platesca datoriile, fara sa-mi ceara macar. Nici nu s-a pus problema cand o sa mi-i dea inapoi, stiam ca o va face.
Surpriza!
Bogdan nu mi-a inapoiat nici acum banii. Trist e ca m-a lasat cu ochii`n soare la nevoie dupa ce m-a asigurat ca ma pot duce la bancomat sa-i ridic a doua zi. Nici macar nu am insistat, l-am intrebat doar daca poate, aveam probleme.
Teapa..banii nu erau iar Bogdan nu ma mai cauta. Probabil de rusine.
Partea si mai trista e ca am pierdut un prieten. Asta ma doare.

#2 Anca, o fosta iubita. Dupa ani de la despartire, incepusem sa ne vorbim, redevenisem amici, credeam eu. Intrase intr-o incurcatura cu sora ei si ii era jena, avea 100 Euro datorie fata de ea dar nu banii erau problema ci prietenul ei care ii ceruse si oarecum evita sa-i dea inapoi.
M-am oferit sa o ajut. Apoi i-am platit o datorie de 1.500.000, poveste complicata dar am vrut sa o protejez. In total cam 500RON (suma blestemata).
Acum Anca nu imi mai vorbeste.
Nu banii ma intereseaza, nici faptul ca are pe cineva...dar am pierdut inca un prieten.

#3 Dorin, cu el am copilarit la bunici la tara si ne-am trait vacantele de vara distrandu-ne p-acolo ani buni. Anul trecut m-a sunat disperat sa ii dau 20 de milioane ca are mari belele cu gazda si ca e "groasa rau". Se intampla Joia iar Luni urma sa am banii inapoi.
Ceva m-a facut sa nu ii dau 20 ci doar 5 dupa ce m-a asigurat ca ii ajung pt moment, v-am zis, e blestemata suma.
Am fugit repejor la banca si i-am pus banii.
I-am pierdut, l-am pierdut si pe el.
Mi-a spus o poveste lacrimogena dar cu toate astea nu mai da un semn, nu mai raspunde la telefon...nimic.
Basca odata l-am sunat sa vad daca e bine, daca mai are nevoie de ajutor (prietena lui suferise o operatie) dar inainte sa il intreb eu sare el si-mi zice ca maine voi avea banii.
E un maine perpetuu...


Aici am relatat doar trei cazuri din zecile. Nici nu stau sa-mi bat capul pentru celelalte sume mici cu care mi-am ajutat prietenii. De la unii am primit banii la timp, de la unii tarziu sau foarte tarziu iau de la altii deloc.
Probabil unii veti spune ca sunt prost. Poate. Eu ma consider sufletist si imi ajut prietenii cu drag. Imi placea sa cred ca-mi sunt prieteni.
Toti aveau probleme cand i-am ajutat, poate au si acum. Nu ma doare deloc pierderea banilor. A prietenilor da.

Acum...intrebarea este, e eficienta metodata asta de a-ti selecta prietenii ori nu?
Pana la urma pierzi niste bani dar afli un raspuns cert. E ca si cum ai plati pentru el.

Am un prieten care zicea...Razvan, gandeste-te ca aia e valoarea lor, cu suma aia i-ai cumparat si gata.

Eu nu vroiam sa va pierd prietenilor...niciodata.

Arca lu` Noe

În anul 2008, vine Dumnezeu la Noe, care trăia liniştit în Australia: - Noe, pământul s-a umplut de răutate şi oamenii M-au uitat. Vreau să-mi construieşti o nouă Arcă, pentru că Potopul va veni iar. Să iei din fiecare specie câte un exemplar mascul şi femelă. Ai la dispoziţie şase luni de zile!

După şase luni, se uită Dumnezeu pe pământ şi-l vede pe Noe plângând în grădină. - Noe!!! Sunt pe cale să încep Potopul, unde este Arca??? - Iartă-mă Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat între timp … Am nevoie de autorizaţie de construcţie. Mă tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat în judecată pentru că am încălcat planul de urbanism construind Arca în grădina mea şi astfel am încălcat normele de înălţime.

Apoi compania de electricitate a cerut să pun ipotecă pe Arcă în vederea acoperirii costurilor de transport şi de mutare a liniilor de înaltă tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansată la apă. Degeaba le-am spus eu că va veni marea la mine, nu m-au crezut.

Să fac rost de lemn, altă problemă. Este interzis să tai lemn din pădurile învecinate deoarece acolo trăieşte bufniţa cu pete care-i o specie protejată. Am încercat să-i conving pe ecologişti că tai lemnul tocmai pentru a salva bufniţa, dar nici n-au vrut să stea de vorbă cu mine.

Când am început să adun animalele, am fost dat în judecată de un grup de activişti pentru protecţia animalelor. Ei susţineau că ţin animale sălbatice sechestrate împotriva voinţei lor, şi de asemenea au susţinut că, să pun atâtea animale într-un spaţiu atât de mic, înseamnă cruzime asupra lor.

Apoi Ministerul Mediului a spus că nu am voie să construiesc Arca până când reprezentanţii lor nu fac un studiu de mediu şi implicaţiile pe care Potopul Tău le poate avea asupra mediului. Încă am un proces în derulare cu Ministerul Muncii, deoarece încă nu m-am hotărât câte minorităţi ale grupurilor etnice să angajez pe şantier, iar Blocul Sindical nu mă lasă să-mi folosesc la construcţie copiii deoarece nu fac parte din Sindicat şi nu au certificare ISCIR pentru construcţia de Arce.

Ca să fie totul şi mai rău, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile, deoarece susţin ei că vreau să părăsesc ţara cu specii de animale pe cale de dispariţie. Aşadar Doamne, iartă-mă, dar îmi trebuie cel puţin zece ani ca să fac tot ce mi-ai zis.

Dintr-o data cerul se lumină, norii dispărură, iar soarele apăru din nou strălucitor pe cer.

- Doamne, să înţeleg că nu ne mai distrugi lumea? - Nu Noe, se pare că mi-a luat-o guvernul înainte…

De AICI