18 ani, 9 luni si 27 de zile

"Ole, ole, Ceausescu nu mai e!" Incarcerarea lui Chitac si Stanculescu mi-a adus aminte de refrenul cu care ne-am aruncat cu capul inainte prin gaura neagra a istoriei spre libertate.

Nu suntem liberi, suntem doar liberi sa avem tupeu. Au trecut 18 ani, 9 luni si 27 de zile de la Revolutie.

Ca tuturor, viata mi se imparte in "inainte de Revolutie" si "dupa Revolutie". Am sperat sa am toate sansele din lume. Schimbarea de la televizor si din steag asteptam sa ajunga si in viata mea.

Ce am facut in ultimii 19 de ani? Intai am sarit in sus 20 de metri cand Silviu Brucan, tovaras de nadejde al fostului sistem, ne-a pus diagnosticul "Romanii au nevoie de 20 de ani ca sa invete ce este democratia". Dar cu cat au trecut anii, cu atat i-am dat dreptate.

Cum, asta nu e democratie ? Alegem, injuram, calatorim! Asta nu e libertate?

Un alt tovaras de nadejde cu un partid-posta, de camuflaj, se intreba mai ieri "Dar cand a fost democratie in Romania?"

Golanii din Piata Universitatii s-au lasat de boema. Nu mai viseaza. Au plecat in Canada, si-au facut cate un blog, poate si cate un ong.

Cu siguranta as fi oftat si injurat si in comunism din cauza smecherilor; cu siguranta as fi numarat ban cu ban si in comunism; cu siguranta "mi-as fi neinteles" sefii si in comunism; si, bineinteles, as fi iubit si in comunism.

Sa ne intelegem. Nu plang dupa socialism, nu fac lamentatii de istorie contrafactuala "viata mea in comunism".

Insa ma intreb doar ce au facut astia cu viata mea.

Au experimentat pe mine si pe timpul meu: Constitutii, sisteme de vot - luna viitoare ne jucam de-a altul - sisteme bancare, piramidale si oengiste, arhitectura, infrastructura, un etern on and off, ce stabilim anul asta e sters si uitat la anul.

Dupa frustrarea ca libertatea are mii de chingi si limite, mai ramane tupeul. Baga-te in fata, striga tare, acuza primul, loveste si fugi.

Nu te-ai nascut in familia care trebuie - tata la un SRI, un aeroport, un port, ceva - atunci ghinion, iti ramane doar sa te zbati de unul singur, "in libertate, in democratie, in lumea sanselor egale"... sa te zbati pentru a capata cine stie al catelea loc pe lista norocului (printre ultimele de la coada, de regula).

La greci, aia morti de mult, dar care au nascut democratia lumii, de baza era tragerea la sorti: cine face cutare lucru, cine ia cutare hotarare? Se tragea la sorti. Asta da egalitate, da raspundere egala, da sansa, da incredere, da "rotatia cadrelor".

La noi, acum, astazi, idealul este "cum sa fac sa nu fac nimic si sa ma imbogatesc, sa nu am nicio obligatie si sa am toate drepturile".

Cei care se lupta, mai in scris sau mai in piata, pentru cinste, dreptate, competenta etc. sunt cei fara nicio sansa, care, saracii, invoca notiuni inalte - de la ONU, Revolutii si Constitutii - ca sa capete un oricat de mic atu in lupta cu cei deja castigatori.

Nu se va lupta pentru sanse egale si corectitudine, niciodata, unul care e sigur ca pilele lui functioneaza si ca are locul asigurat.

Diferenta dintre viata "asa cum ar fi fost in comunism" si cea care se scurge acum este ca pot merge dincolo de Arad.

Asta sa fie democratia ? Snitelul de la Viena si muzeul de la Paris? Hmmm. Alors chapeau, Robert Schuman!

Te salut, generatie cu gaura in steag!

527883895

527883895

ei nu, azi nu. azi nu vreau sa aud nimic de voi. o sa ma doara in cot de voi toti, o sa iau o pauza si-o sa savurez fiecare gura de aer, fiecare cafea, fiecare petic de verdeata gandindu-ma doar la mine, doar la un nou inceput, egoist si plin de sperante. tu-va ****-n *** de netrebnici!

ziua de azi e a mea. lunile ce vor urma vor fi ale mele! viata mea e a mea! si pana si moartea imi apartine daca asa hotarasc. basta! n-aveti decat sa lanceziti lamentandu-va la vieti care trec pe langa voi, lichele ordinare!

825691603

825691603

o sa-mi tin promisiunea, nu o sa fac sex cu tine.si stii de ce ? pentru ca mi-e scarba de tine, de ceea ce-ai ajuns....de fapt esti acelasi om las de acum de 2 ani jumate. nici macar mila nu mai simt pentru tine, m-ai dezamagit , esti un gunoi de om nu meriti nici macar sa te mai bag in seama.toti te considera ratat , o slujba de mizerie la o benzinarie infecta , fara facultate, un alcoolic ordinar , n-ai nici macar curaj.te crezi bun la pat ? nu esti ! am mimat toate orgasmele cu tine. nu ma cunosti destul de bine, in 2 ani am avut 12 barbati la pat. si toti mai buni ca tine.esti un gunoi!

Politia are bun gust si inteligenta. Lipsa.

Ia uite ce-mi vad ochii, politia se asorteaza de minune locului.

Bai cum baaaaa..."Politia Centrului Istoric" cu termopane albe?!?
Paradoxal!

Oare astia au misiunea sa promoveze si implementeze termopanele albe peste tot in centrul istoric?!?

ARTIŞTI GERMANI DIN AUGSBURG LA HUNEDOARA

Foto grup, de la stanga la dreapta: Ioana Geier (mama mea), Siegfried Stiller, Silke Lühnen, Brane Roman, Cornelia Gebhardt.


ARTA ECOLOGICĂ SAU STRADALĂ, ARTA STRESULUI ESENŢIAL



În fierbintele „vânt african„ de august, pe simezele Hunedoarei, din grupul de plasticieni din Germania ( Augsburg), veniţi în schimb cultural sub egida Galeriei RO-GER-ART (manager Ioana Geier) - au expus pictori şi graficieni foarte diferiţi ca stiluri, însă – aşa cum am remarcat la vernisaj, având ceva în comun – mesajul artei lor. Este unul acut ecologic, subliniind şi angoasele şi speranţele omului actual – în diversitatea formelor de expresie dar sincretic fiind contestatare Fiinţa (trans) umană Heideggeriană transpare cu vehemenţă sau empatie colocvială - cerând comunicare elevată şi imperativul atitudinal faţă de suferinţele Naturii – recte ale omului în rezonanţă cu ea. Dacă abulia, autismul sau impactul traumatic se resimt în aceste lucrări, cel mai clar mesaj ne este adresat în sensul unei atitudini.



Artistul cel mai matur, negreşit, este maestrul Siegfried Stiller. El expune pe suprafeţe mari, aproape terorizante, o grafică a simbolurilor în „incinte suspendate” compozite, ce amintesc mişcarea suprearealistă dadaistă – ca registru al revoltei. Tehnica este complexă, aglomerată, cu elemente „ gematrice” şi silueta umană este explorată în proiecţii de figuraţie. Nudurile sunt expuse asociate în colaje, desenul reductiv conturat, personajul feminin fiind expus ca un cadru in care imaginea este răsturnată. În desen apar semne – simboluri ,ca nişte glife sau hieroglife, dând impresia unei abordări ezoterice. Se pot face tangenţe între arta sa şi Max Ernst sau Paul Klee, fără a fi vorba de manierism. Suprafeţe mari ce exercită o tensiune la percepţie, necesitând perspectiva ambientală simetrică. Stiller este un vizionar – grafica lui asimilând inclusiv modalitatea sculpturală.



Silke Luehnen este la extrema complexităţii lui Stiller ca teme şi execuţie. Tânăra plasticiană are obsesia terifiantă a unpor fiinţe-insecte sugerând metamorfozele kafkiene. Artista şi-a construit nişte personaje-simbol, amintind arta stradală, arta de celuloid şi a grafitti-ului dar şi a desenelor animate ori benzilor desenate.



Aceste personaje sunt redate pe fonduri cromatice fără degradeuri, în ipostaze umane, ele sunt înzestrate cu ochi imenşi, insectivori, parcă sunt nişte bizare fiinţe ale sub-naturii fosile. Un saurian ghimpat şi câteva grafici nonfigurative complectează un univers special, sufletesc, din care transpare trauma şi paradoxal o simpatie faţă de regnul animal. Aşadar o artistă a parabolei. Un calambur la îndemână privind-o pe Silke: la ea arta stradală – adică a strasse-ului nemţesc, refulează un şoc resimţit violent faţă de ostilitatea comportamentală. Iată de ce am amintit mesajul ecologist- psihic. Strasse - de la stress! Dincoace de această revoltă, arta ei hiper sensibilă, simplificând rafinament şi senzualism deloc nordic, este una de apărare a fiinţei, de rezistenţă faţă de suferinţa naturii UMANE. Personajele ei devin simple „linii cu ochi” iar abordarea este mixtă - acuzând artificialul, colajeria şi infantilizarea socială. Undeva adie Salvador Dali ca dealtfel, prin alte exprimări, şi la Stiller.


Cornelia Gebhardt este psihologistă iar arta ei este în acord structural cu ştiinţa-arta devine instrument de exprimare elevată a pshihicului uman reflectat. Gebhardt este un temperament artistic fragil, însă de o energie disimulată în tehnica execuţiilor, în travaliul morfo-cromatic ce accentuează feminitatea fără ostentaţie. Între ceilalţi artişti nemţi, poate e cea mai clasicizantă.



În fine, Brane Roman – artist german de sorginte sârbă, este un temperamental când desuet, când apt de rafinamente în care patosul se îmbină cu simbolismul subţire şi elegant al linilor lapidar traversate. Brane – etimon nominal slav al pădurii ( branişte, pădure de vânătoare la noi) – este integrat grupării din Augsburg nu atât prin simţire şi temperament efuziv, cât prin aderenţa la neo –expresionismul târziu german. Când infuzează în „turbionul” gross-contrast cromatic, amintindu-l pe Van Gogh- forme simbolice (mâna, cu predilecţie), Brane Roman exprimă foarte tensionat – impresionist - starea angoasei sus citate, dar şi atitudinea generică de ecologism. Întru totul, gruparea Augsburgeză este o solie a Comunicării elevate şi meritul scriitoarei şi managerei Ioana Geier, al Galeriei RO-GER-ART din oraşul german al Augustalilor, este de a fi intermediat un itinerar al deschiderii reciproce sub semnul generos al Artei. Cu atât mai mult edilii Hunedoarei merită şi domniile lor mulţumiri.

Românica, în zama ei

MAREA NEAGRĂ ● Ciorbă de burtă. de burtă de manelist
Litoralul lui "lasă, că ne des-curcăm noi". Intersecţia dintre şnapani şi chilipirgi. Locul în care oamenii vin în fiecare vară să se amăgească cu iluzia unei vacanţe. Pe bani puţini, un strat de bronz. De restul, ţipete, nervi, manele, hamsie cu usturoi, ciorbă de burtă şi, fireşte, bere ieftină.

"Vai, ce bronzat eşti Fănele!", se miră invidios vecinul. "Aţi fost la mare?". Mesaj subliminal – "ai bani de vacanţă, ai?". "Mda", confirmă Fănel poziţia celui privilegiat de soartă. "Dar v-aţi bronzat?", nu-şi mai poate ascunde vecinul rîcîiala din inimă. "O săptămînă", confirmă bronzatul. "Am şi cheltuit bani…". Arsurile de gradele IV, III şi II – funcţie de lăcomia exponatului la soare – sînt semnul prosperităţii celui care şi-a permis o vacanţă. Nu la ştrandul "trei ligheane cu ciuperci", ci la mare! Care mare? A noastră, dă-o naibii, că sîntem patrioţi!

DRUMUL. În fiecare vară, şinele de cale ferată se dilată din pricina caniculei. E o axiomă. Iar trenurile spre litoral au o întîrziere de cîte 4-5 ore. E o concluzivă. Decît să pierzi două zile de concediu în compania SNCFR-ului, mai bine cu autocarul, îşi spun optimiştii. Naivi. Ca să urci într-un autocar trebuie să stai la coadă. Lunea, şi cîte-o oră. Curtea de pe Dinicu Golescu e plină de oameni cu bagaje, copii care moţăie şi dame aranjate. Aranjatele se bagă în faţă. Au şcoala vieţii. Cînd în curtea plină de aşteptare intră vreun autocar, toţi se reped spre el, fără să mai citească pe plăcuţa de pe parbriz în ce direcţie merge. E isterie. Aşteptătorii – era să scriu oamenii – se împing şi-şi dau coate pentru un scaun. Se grăbesc să plece în concediu. La relaxare. Vacanţă venim! "Stai, dom’le, unde te împingi aşa? Îmi omori copilu’!". "Ţine-ţi, doamnă, copilu’ acasă!". Începe bine. Şi costă şi bani: 50 de RON biletul. Măcar ajunge mai repede… "Trei ore şi jumătate, dacă e drumu’ bun", se laudă şoferul. Ţeapă. După timpul preconizat de el, nici nu intrasem pe podul de la Cernavodă. Iar aerul condiţionat apasă puternic pe vezici. După Cernavodă, driver-ul se miluieşte şi ne opreşte la un popas. E vad mare, sînt mai multe autocare în parcare. La toaletă e coadă. Şi fiecare secundă e preţioasă. Dintr-un moment într-altul te poţi trezi că ţi-a plecat autocarul şi te-a lăsat singurel, fără bagaje, în mijlocul acestei lumi ostile şi pişăcioase. "Nu-mi găsesc doi călători şi tre’ să plec. Nu-s la tine?", îl întreabă un alt şofer pe şoferul nostru. "Nu ştiu, vezi şi tu". Rătăciţii sînt întorşi pe calea cea dreaptă, plecăm, iar peste încă o oră şi jumătate ajungem în Constanţa, în gară. Şi de aici? Alt autocar.

LOCO. Spre Eforie Nord. 12 kilometri parcurşi în juma’ de oră de schimb de fluide cu pasagerii din jur. Transpiraţie pe transpiraţie. Se stă şi-n picioare. Ne ţinem cu mîinile de locul pentru bagaje de deasupra scaunelor. Probabil că-şi depozitase tot garajul funinginea de prin sobe acolo, pentru că ne umplem de negreală pînă în coate. Şi asta costă: 4,5 RON. Cel care taie biletele face echilibristică printre scaune şi printre pasagerii verticali. Are tricoul ud. Pe noi curg apele. Sauna cu funingine, fără pic de aer. "De ce nu deschideţi trapa de deasupra?". "Pentru că nu s-ar mai simţi aerul condiţionat". "Păi, nu se simte". "Ba se simte!". N-are rost, ar fi o discuţie contradictorie sterilă. Am ajuns în Eforie Nord, coborîm. Ducă-se cu trapa lor cu tot în Mangalia, unde e capătul…

DISTRACŢIE. Acelaşi litoral, de ani de zile. La fel de vulgar şi de jegos. Îmbătrîneşte, dar îşi saltă tariful. Are un peşte nesătul. Pensiuni cu camere multe şi mici, chicinete în care, dacă te dai jos brusc din pat intri cu picioarele în veceu, şi pentru care plăteşti "preţ de sezon". Kitschuri înşirate pe tarabele de pe trotuare după care plîng copiii cu insolaţie. Lipscaniadă. Mame obosite şi isterice, tătici misenrupişti şi blazaţi, tinerii sclipicioşi şi aroganţi. Feţe triste de oameni care parcă au venit la distracţie din obligaţie. Preţuri nesimţite: 18 RON – 200 g de pui, 6 RON – o citirică de suc, 10 RON – un cîrnat. "Da’ al cui e frate, de e aşa de scump?". Manele – ici, manele – colea. Vizavi, trei ciudaţi cu pene în cap cîntă pe muzică peruană (play-back) şi dansează costumaţi în indieni apache. Parcă şi anul trecut erau tot aici, n-au făcut transhumanţa? Iar manele. Într-o autoservire, două piţipoance dansează din şolduri printre mesele pline cu tăvi de mîncare. Şunci mişcătoare.

OFERTA. Peste tot, aceeaşi nebunie. Plaja din Costineşti e plină de gunoaie – peturi, coji, mucuri de ţigară, şerveţele, pungi. Consumabilele hrănesc pescăruşii seara. În timpul zilei, cearşaf lîngă macat, carpetă lîngă pătură. Înspre epavă, peisajul se dezbracă de caracter. E zona nudiştilor în care pătrunzi fără să existe vreun avertisment scris care să te prevină că poţi să faci infarct. Tătici, aparent zdraveni la cap, umblă în sexul gol lîngă fetiţele lor pubere, la fel de dezbrăcate. Mămici, şi ele fără vreun handicap vizibil, stau deznude pe cearşaf lîngă băieţii care mai au puţin şi se duc să-şi ia buletinul. E o lume lipsită şi de inhibiţii, şi de principii. Nici urmă de patrulă a poliţiei de plajă. Nici aici, nici la Eforie Sud, unde oamenii nu s-au calicit la un costum de baie.

Bişniţarii fac slalom printre cearşafuri, zbierînd: "Ia gogoaşa cu vanileee!", "Piatra ponce! Piatra ponce!", "Pentru babele frumoase, ia porumbul cu mătase!". Acelaşi avion cară pe cer o reclamă la seminţe de floarea-soarelui. La marginea drumului se vinde porumb copt sau fiert şi deja fermentat în oala în care zace de-o zi, gogoşi însiropate cu zeci de E-uri, vată de zahăr. Jucării gonflabile, tablouri cu Maica Domnului înconjurată de leduri luminoase, cele mai de prost gust kitschuri ridicate la rangul de suvenir. Amintiri de pe litoralul românesc. Din locul în care oamenii vin în fiecare vară să se amăgească cu iluzia unei vacanţe.

De ce la noi şi nu la alţii?
De ce (mai) vin românii pe litoralul românesc şi nu se duc în Bulgaria, Turcia, Croaţia sau oriunde ar primi pe aceiaşi bani servicii de calitate? Din comoditate. "Eforie Nord e colea". Din respect pentru tradiţiile strămoşeşti – la croaţi nu o să-ţi cînte Guţă şi nici nu o să vezi dame mişcîndu-şi colăceii de grăsime pe melodii îmburicate. Din obişnuinţă – la alţii nu şi-ar permite să-şi lase deşeurile menajere pe plajă şi poate nici să intre în apă uneori doar pentru a urina. Din pricina obiceiurilor culinare – acum, să fim serioşi, ce înseamnă o vacanţă la mare fără mişcarea numită "plimbă tava"? Din dragoste pentru tot ce înseamnă România. Vă imaginaţi o singură zi fără să-i poţi spune cuiva o vorbă care să-l lovească în ficaţi, fără să trimiţi pe cineva la origini, fără să te cerţi cu cineva îndelung şi apăsat, dar lipsit de argumente? Ce satisfacţie ai avea dacă ai drăcui un muntenegrean, de pildă, şi el ţi-ar zîmbi, amabil, pentru că nu pricepe o iotă? De ce vin românii pe litoralul românesc? Pentru că cel mai bine românul se simte în zeama lui. E un soi de iubire sado-maso. Ne întîlnim aici din toate colţurile ţării şi din toate categoriile sociale, ca să ne împingem, ca să ne spionăm cearşaful, ca să stăm la cozi la autoservire, ca să ne enervăm, ca să ne dăm mari unii în faţa altora, ca să ne simţim români. Marea e doza de care avem nevoie pentru a reîncepe, resemnaţi cu soarta, viaţa noastră cea de toate zilele.

Ziua Imnului National

Da, stiu, e o tara grea, incercata de multe, cu bune, cu rele.
Hai sa lasam toate astea deoparte, hai sa recunoastem ca nici noi nu suntem romani, cel putin nu suntem asa cum ar trebui sa fim.
Tu stii imnul national, pe tot?
Maine e ziua lui, da, maine 29 iulie 2008, Desteapta-te romane implineste 160 de ani.

Pe un forum, un amic zicea:

Baliverne.... "stau ca brazi în munte voinici sute de mii", "Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii".... voinicii sunt plecati in Canada, batranii sunt la pat de foame si boala, barbatii la zidarie in Franta...iar muntii si campiile sunt ori vandute unor "oameni de afaceri" ori sub alti munti e gunoi... GET REAL!!! Imnu asta a ramas decat o poezie veche, prafuita... nu mai reprezinta nimic..

Il poti asculta AICI , invata-l, e imnul tarii tale.

Un scurt istoric.

Sărbătoarea Imnului Naţional a fost instituită după 1989. "Deşteaptă-te, române!" a fost cântat însă pentru prima dată la Râmnicu Vâlcea, pe 29 iulie 1848.

Interzis de regimurile politice, timp de aproape o jumătate de secol, Deşteaptă-te, române! a fost desemnat, în ianuarie 1990, Imnul Naţional al României. Poezia care stă la baza imnului a fost scrisă în 1848 de Andrei Mureşanu, şi avea titlul iniţial - Un răsunet. Conţinutul patriotic şi naţional al poeziei a fost de natură să însufleţească numeroasele adunări ale militanţilor paşoptişti pentru drepturi naţionale, mai ales din Ardeal.

Prima adaptare muzicală a poeziei îi aparţine cântăreţului Gheorghe Ucenescu, de la Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului, care a adaptat versurile pe melodia Din sânul maicii mele, scrisă de Anton Pann. În 1910 s-a făcut prima înregistrare instrumentală. Partitura originală s-a pierdut însă, iar forma pe care o cunoaştem astăzi a fost stabilită în 1919, de compozitorul Gheorghe Dima.

România a sărbătorit Ziua Imnului Naţional. În Bucureşti, momentul a fost marcat în Piaţa Tricolorului din faţa Cercului Militar Naţional cu o ceremonie religioasă şi intonarea imnului naţional. La manifestări au participat lideri politici, reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, dar şi o mulţime de curioşi.

Desteapta-te romane

1
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
2
Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.
3
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.
4
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţa-n libertate ori moarte" strigă toţi.
5
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi.
6
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători.
7
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.
8
N-ajunge iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim.
9
N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.
10
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri.
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.
11
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ.

cum sa dobandesti cetatenia romana

——————————–

Daca sunteti romin (din Basarabia), dar mai doriti o cetatenie romina pentru Rominia de peste Prutul Rominiei de dincoace de Prut, nu exista nimic mai simplu!
Trebuie sa aveti la dumneavoastra urmatoarele hirtii:
1 Certificatul de nastere in doua exemplare,
2 certificatul de ovulatie al mamei,
3 certificatul de ejaculare al tatalui,
4 certificatele de deces ale stramosilor pina la Adam,
5 certificatul de retezare a cordonului ombilical, 6 certificatele de garantie ale sicrielor stramosesti,
7 declaratia de venit,
8 declaratia de plecat,
9 cerere-tip in patru exemplare,
10 cerere-tip de tip nou cu anexele opt si noua completate,
11 stampilate, imputernicire in trei exemplare, implorare cu semnaturile comisiei de aprobare, 12 patru poze alb-negru,
13 noua poze color,
14 sase poze inramate,
15 o poza cu expresie de indurare,
16 autobiografia publicata la Editura Ministerului…
17 acordul vecinilor si semnaturile pensionarilor din scara cu permisiunea lor sa existati in spatiul tridimensional,
18 doi curcani,
19 un sac de cartofi,
20 fisa medicala si xeroxul color al copiei foto dupa cartea de munca pe ambele parti si pe lateral,
21 amprentele digitale de la omucideri,
22 cazierul si dosarele de la Securitate,
23 patru kile de cafea,
24 o sampanie,
25 un buchet de flori pentru dactilografa,
26 un parfum pentru stenografa,
27 analize de singe din toate degetele de la mini si picioare,
28 radiografii,
29 tomografii,
30 electrocardiograme,
31 endoscopii si electroencefalograme semnate de Ministrul Sanatatii,
32 probe de urina,
33 transpiratie,
34 lacrimi,
35 saliva,
36 sperma si muci,
37 testele de alcoolemie din ultimii trei ani,
38 testul ADN, NDA si ABC, fotografii.

Apoi trebuie sa mergeti la banca si sa achitati
1 taxa taxelor,
2 taxa subtaxei,
3 subtaxa suprataxei.
Apoi, dupa ce veti trece controlul venerologic, veti merge la motelul “Malena” unde veti alege o fata de procedura, dupa gustul dumneavoastra. Veti plati taxa de sex oral si veti putea intra la rind, pentru aprobarea primului set de acte, care trebuie depus pentru a intra in baza de date.
Veti primi un telefon pentru programare, la sectia “depuneri” si va veti prezenta cu cererea de emitere a numarului de ordine din banca de date, pentru eliberarea buletinului provizoriu pina veti obtine acceptul instantelor pentru inaintarea urmatoarelor acte necesare.
Succes prostilor!

am citit acest comentariu aici

ca dracu..cel mai adevarat roman era neamt!

Nu va mirati, e romania, e Bucuresti adica haos, dispret, nepasare, coruptie...
Am sa va spun o poveste, o poveste incredibila, accesibila dar de care majoritatea nu stiti.

Totul a inceput cu, Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen pe scurt Carol I.
Un german, un neamt care a iubit si a luptat pentru romania. Lucruri de care alesii nostrii nu vor s-auda daramite sa le infaptuiasca.

Dupa abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza in tara domnea haosul. Cum mai marii vremii realizasera ca nu e roman capabil sa guverneze onorabil tara (azi vedem cata dreptate aveau) au decis sa caute ajutor la altii. Asa se face ca Ion I.C. Bratianu s-a dus pana la insusi Napoleon pentru a-i cere ajutor. Acesta a recomandat un om exceptional, pe Carol I.
"Jur să păzesc legile României, să-i apăr drepturile şi integritatea teritorială". au fost cuvintele rostite pe 10 mai 1866 de catre acesta, e adevarat, in limba franceza pentru ca romana si probabil romania ii erau necunoscute, fapt ce nu l-a impiedicat sa iubeasca acest popor.

A domnit 48 de ani, cea mai lunga si benefica domnie de cand e poporu` asta si pana azi.
In timpul luptelor desfăşurate pe teritoriul Bulgariei de azi, armata română l-a avut pe Carol ca lider efectiv, regele fiind prezent personal pe câmpul de luptă. Tratatul de la Berlin din 1878 a consfinţit nu numai independenţa absolută a României faţă de "Sublima Poartă," dar şi un imens prestigiu internaţional datorat tuturora, de la rege (care a dovedit a fi un excelent strateg militar) până la ultimul soldat.
În mai 1877, Carol I a comandat personal armata română de la Calafat împotriva redutelor turceşti de peste Dunăre, de pe afetul unui tun de asalt. Când unul din proiectilele artileriei turceşti a căzut mai aproape de rege, un soldat a sărit să-i scoată fitilul pentru a impiedica explozia dar ajungând prea târziu, inevitabilul s-a produs iar soldatul a fost sfârtecat de schije. Atunci Carol ar fi exclamat: "Asta-i muzica ce-mi place".
Universitatea din Iasi, cea din Bucuresti au fost infiintate de Carol I, in timpul domniei sale, romania era a doua natiune la extractia de petrol, imediat in coasta Americii iar avantul economic si progresul general al tarii era la egalitate cu cel al Japoniei potrivit spuselor lui Neagu Djuvara in cartea sa O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri.

Imediat după sosirea în ţară, parlamentul României a adoptat la 29 iunie 1866 prima constituţie a ţării, una dintre cele mai avansate constituţii ale timpului. Aceasta a permis dezvoltarea şi modernizarea ţării. S-a decis ca aceasta să ignore dependenţa curentă a ţării de Imperiul Otoman, acţiunea care s-a constituit într-un prim pas spre independenţă.

Carol I a inceput constructia intre anii 1882-1894 unei linii de baterii si forturi, 36 la numar, care sa apere cel mai important oras al tarii, Bucuresciul. Din cele 36 azi mai stau in picioare doar 32.Cu un cost de 111,5 milioane lei aur, adica de trei ori bugetul anual alocat armatei romane la vremea respectiva, aproximativ 620 milioane de euro in zilele noastre acestea s-au dovedit a fi inutile. Probabil cel mai util aspect al acestora este faptul ca au fost legate intre ele de o sosea (actuala Centura a Bucurestiului) si de o cale ferata. Centura Bucurestiului dateaza de pe vremea lui Carol I ( 2008-1894= faceti voi calculu`), nu e de mirare ca traficul e cum e. Astia din zilele noastre nu`s in stare nici macar s-o intretina daramite s-o modernizeze. Ahhhh doamne...daca ar mai domni el Carol!
[am sa va povestesc despre acestea pe larg intr-un alt articol, urmeaza sa realizez si o emisiune. Va voi tine la curent]

romania are justitie de nota 10!

Nu voi face mare lucru, voi cita doua stiri din aceeasi zi, acelasi ziar. Concluziile le trageti singuri.

Ultima smecherie:

Miliardarul beat mort nu a suflat in fiola ca sa nu moara.

Tertip. Dan Nicorescu, vinovat de ranirea unei tinere si distrugerea a cinci masini, se foloseste de acte medicale pentru a scapa de puscarie.

Dan Nicorescu, cercetat penal dupa ce, la inceputul lunii mai, s-a urcat baut la volanul uneia dintre limuzinele sale si a produs un accident in lant soldat inclusiv cu ranirea unei femei, a apelat la un artificiu ingenios pentru a scapa de cei sapte ani de puscarie pe care ii risca. Si asta pentru ca Nicorescu a refuzat sa sufle in fiola si sa mearga la INML pentru recoltarea de probe biologice, in conditiile in care mirosea puternic a alcool. Mai mult decat atat, Nicorescu a incercat chiar sa si fuga de la locul accidentului, fiind prins in cele din urma de o patrula a Sectiei 1.
Omul de afaceri a atasat la dosarul aflat pe masa procurorilor Sectorului 1 mai multe documente care atesta faptul ca, daca i s-ar fi luat sange pentru stabilirea exacta a alcoolemiei, asa cum cere legea, viata sa ar fi fost pusa in pericol. "Noi nu stim inca de ce boala sufera suspectul, insa daca recoltarea sangelui ii poate cauza moartea, nu intelegem de ce a refuzat atunci sa sufle in fiola", au afirmat surse apropiate anchetei.
In noaptea in care s-a produs accidentul, Dan Nicorescu se afla la volanul unui Bentley Continetal Azure, care, de altfel, este printre primele de acest tip din Bucuresti.
Acesta mai detine un Bentley Continental GT negru, o limuzina Rolls-Royce si mai multe Mercedesuri. Valoare totala a masinilor detinute de afacerist se ridica la un milion si jumatate de euro.

Cealalta:


Politia a confiscat 2 lei de la un cersetor

Politistii bucuresteni ai Sectiei 3 cerceteaza penal un cersetor in varsta de 30 de ani, care statea cu mana intinsa in zona Garii de Nord. In urma perchezitiei corporale, anchetatorii au gasit in buzunarul milogului 2 lei, suma "fiind ridicata in vederea cercetarilor". Barbatul este cercetat in stare de libertate.